Fraud conviction appeal: Inadmissibility of second-level appeal against final appellate decision

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Ploiești, prin sentința penală nr. 992 din 14 mai 2008, a condamnat inculpatul S.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în forma prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate cu privire la restul de 1355 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2099/2003 a Judecătoriei Ploiești, rest pe care, în baza aceluiași text, teza finală, l-a contopit cu pedeapsa aplicată dispunând să execute în total 1355 zile închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate M.C. suma de 4000 RON despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din probele administrate în cursul procesului ca situație de fapt următoarele:

În luna februarie 2004, partea vătămată M.C. l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul martorului D.C.

Inculpatul a aflat de intenția părții vătămate de a achiziționa un apartament, oferindu-se să intermedieze o astfel de vânzare-cumpărare.

De conivență cu învinuita L.G., care s-a prezentat drept proprietara apartamentului nr. X, bloc CC Vest - cartierul Piața Victoriei - Ploiești, și V.E., adevărata proprietară a imobilului, aceștia au aranjat o întâlnire pentru ca partea vătămată să vadă imobilul.

Fiind de acord să-l cumpere, partea vătămată i-a predat inculpatului suma de 4000 lei în prezența martorilor D.C., S.I., L.G. – întocmindu-se o chitanță, convenind să se deplaseze la un birou notarial pentru încheierea unui ante-contract de vânzare-cumpărare.

Odată intrat în posesia banilor, prin inducerea în eroare a părții vătămate, inculpatul a dispărut.

Prima instanță a reținut dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, hotărârea de condamnare rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 194 din 13 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, – prin care s-a respins ca nefondat recursul inculpatului.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs, inculpatul a formulat un nou recurs, adresat Înaltei Curți, cale de atac inadmisibilă pentru considerentele care vor fi arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României – revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual penală stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este determinată de îndeplinirea condițiilor cerute de legea procesual penală.

Conform normelor de competentă după materie prevăzută de art. 25 C. proc. pen., infracțiunea dedusă judecății, înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., se judecă în primă instanță de judecătorie, sentința fiind supusă apelului, primă cale ordinară de atac, soluționată de tribunal potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.

Împotriva deciziei pronunțată de tribunal ca instanță de apel, se poate uza de recurs, ce potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. este judecat de curtea de apel, ocazie cu care se definitivează ciclul procesual.

În raport de dispozițiile legale anterior arătate, noul recurs formulat de inculpat împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și adresat Înaltei Curți este inadmisibil.

Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a, recursul va fi respins.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat S.G. împotriva Deciziei penale nr. 194 din 13 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2009.