Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1614/2009 AI generated

Criminal complaint against magistrates: no offense where judicial acts remain within legal interpretation and procedural independence

Case Number Decizia nr. 1614/2009
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the appellate court's decision to reject the criminal complaint filed against several judges and a prosecutor regarding a prior criminal conviction, thereby leaving the order not to initiate criminal prosecution for alleged judicial misconduct in force. The dispute arose from the appellant's allegation that the magistrates committed offenses under the Romanian Penal Code by unlawfully sentencing him for the crime of embezzlement, resulting in a lower court's rejection of the complaint and imposing 300 lei in judicial costs, which the appellant challenged while also claiming a clerical error in his identity was present in the lower court's operative part. The High Court ruled that the dismissal was well-founded because the magistrates exercised their legal duties impartially and independently, adhering to statutory provisions, and that mere dissatisfaction with a judicial decision does not constitute a criminal offense; furthermore, it determined that the clerical error in the name did not warrant cassation and could be corrected via a separate request under procedural law, ultimately ordering the appellant to pay 400 lei in judicial costs.

Legislator headnote

AI generated

art. 264 C. pen, art. 180 alin. (2) C. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, art. 195 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Criminal complaint against magistrates: no offense where judicial acts remain within legal interpretation and procedural independence: The dispute arose from the appellant's allegation that the magistrates committed offenses under the Romanian Penal Code by unlawfully sentencing him for the crime of embezzlement, resulting in a lower court's rejection of the complaint and imposing 300 lei in judicial costs, which the appellant challenged while also claiming a clerical error in his identity was present in the lower court's operative part. The High Court ruled that the dismissal was well-founded because the magistrates exercised their legal duties impartially and independently, adhering to statutory provisions, and that mere dissatisfaction with a judicial decision does not constitute a criminal offense; furthermore, it determined that the clerical error in the name did not warrant cassation and could be corrected via a separate request under procedural law, ultimately ordering the appellant to pay 400 lei in judicial costs.

Keywords

AI generated
criminal complaint judicial law procedural misconduct duty of the prosecutor sentencing error embezzlement

Cited Legislation

AI generated
art. 264 C. pen
291 și art. 264 C. pen., constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
art. 180 alin. (2) C. pen
de art. 180 alin. (2) C. pen.; petiționarul consideră nelegale aceste hotărâri judecătorești, fiind de asemenea, nemulțumit de concluziile puse de procurorul de ședință cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei.
art. 3856 alin. (3) C. proc. pen
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004
În mod corect s-a stabilit că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de săvârșire a vreunei infracțiuni de către magistrații C.F., V.C., M.I., G.A., P.V. și L.M., respectiv infracțiunile prev. de art. 246, art. 248, art. 291 și art. 264 C. pen.
art. 195 C. proc. pen
Faptul că în dispozitivul hotărârii în componența numelui său a apărut litera „i”, B.I.” în loc de „B.E.”, nu reprezintă un motiv de casare a hotărârii, acest fapt putând fi îndreptat printr-o cerere, conform art. 195 C. proc. pen.
art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen
Main ground for dismissing the appeal as unfounded.
art. 192 alin. (2) C. proc. pen
Provision cited regarding the assessment of judicial costs in the dispositive.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Main ground for dismissing the appeal as unfounded.

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Provision cited regarding the assessment of judicial costs in the dispositive.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20/F din 3 martie 2009 Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.A. împotriva ordonanței din 9 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 208/P/2008.

A obligat petiționarul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut:

Prin ordonanța din 9 octombrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 208/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.F., V.C., M.I., G.A., P.V. și L.M., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 248, art. 291 și art. 264 C. pen., constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Pentru a dispune astfel, organul de urmărire penală a reținut că petiționarul B.A. a formulat plângere penală împotriva intimaților - magistrați la Tribunalul Vâlcea, nemulțumit de soluția pronunțată prin sentința penală nr. 929 din 25 septembrie 2003 a Judecătoriei Horezu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 852 din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Vâlcea, prin care s-a dispus, între altele, condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.; petiționarul consideră nelegale aceste hotărâri judecătorești, fiind de asemenea, nemulțumit de concluziile puse de procurorul de ședință cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei.

Tot astfel, a reținut parchetul, că intimații au acționat în cadru legal, potrivit atribuțiunilor de serviciu, soluționând cauza conform actelor dosarului și dispozițiilor legale aplicate la speță.

Împotriva ordonanței procurorului, petiționarul a formulat plângere, susținând că în cauza în care a fost parte, magistrații față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală au săvârșit infracțiunile reclamate.

Instanța de fond a apreciat că magistrații care au soluționat cauza respectivă au aplicat dispozițiile legale, hotărârile lor fiind supuse controlului judiciar, soluțiile pronunțate de acestea în exercitarea atribuțiunilor legale nu pot fi cenzurate pe cale administrativă sau pe alte căi decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce-l privește pe magistratul procuror, instanța de fond a considerat că acesta nu se poate substitui instanței în pronunțarea unei hotărâri judecătorești, astfel încât nu s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni de către magistrați.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs petentul criticând-o pentru faptul că în dispozitivul acesteia numele petentului apare ca fiind B.I. în loc de B.E., că judecătorii care i-au soluționat cauzele, nu au motivat în nici un fel culpa sa, că este nevinovat și solicită desființarea tuturor înscrisurilor contestate, tragerea la răspundere penală a tuturor vinovaților, refacerea situației de drept și de fapt anterioare, obligarea făptuitorilor la un prejudiciu material de 15.000 lei și un leu prejudiciu moral. S-au atașat recursului și un set de acte.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.

Judecând plângerea, instanța de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate împrejurările și aspectele sesizate de petiționar, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate și în concluziile stabilite de organele de urmărire penală.

În mod corect s-a stabilit că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de săvârșire a vreunei infracțiuni de către magistrații C.F., V.C., M.I., G.A., P.V. și L.M., respectiv infracțiunile prev. de art. 246, art. 248, art. 291 și art. 264 C. pen.

În cuprinsul plângerii sale, recurentul petent invocă anumite aspecte pe care le consideră de natură penală, din actele dosarului nu se desprinde ideea că magistrații au acționat în sensul de a vătăma interesele acestuia, ori de a soluționa cât mai eficient cauza dedusă judecății, soluția dispusă de magistrați este rezultatul interpretării logico-juridice a textelor de lege aplicabile în cauză.

Faptul că petentul este nemulțumit de modul cum magistrații au soluționat cauza sa și plângerile formulate împotriva acestora, nu e de natură să conducă la concluzia că în cauză au fost săvârșite fapte de natură penală, atâta timp cât la soluționarea acestora au fost avute în vedere probele pe care părțile au înțeles să le administreze în vederea dispunerii de către instanță a unei soluții legale și temeinice.

Concluziile susținute de către procuror nu constituie temei pentru tragerea la răspundere penală sau disciplinară a acestuia, acesta exercitându-și atribuțiile de serviciu potrivit legii, asigurând supremația legii.

În același sens a dispus și legiuitorul care reglementând statutul judecătorilor și procurorilor în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 a dispus că „judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, trebuie să fie imparțiali.” Totodată, desființarea unei hotărâri judecătorești poate fi obținută prin exercitarea căilor de atac și nu ca urmare a răspunderii penale a judecătorului care a pronunțat-o.

Pentru aceste considerente, în mod întemeiat s-a dispus neînceperea urmăririi penală față de magistrații reclamați.

Faptul că în dispozitivul hotărârii în componența numelui său a apărut litera „i”, B.I.” în loc de „B.E.”, nu reprezintă un motiv de casare a hotărârii, acest fapt putând fi îndreptat printr-o cerere, conform art. 195 C. proc. pen.

Față de aceste considerente conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petentului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.A. împotriva sentinței penale nr. 20/F din 3 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.