Nullity appeal inadmissible where excessive sentencing is not a statutory ground
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s nullity appeal (contestație în anulare) as inadmissible, ordering him to pay 100 lei in state judicial expenses, thereby leaving the prior penal decision of 2008 in force. The dispute involved a criminal defendant challenging a final appellate decision, arguing that the imposed sentence was excessively harsh given his lack of prior convictions and his cooperation with investigators. The court rejected the appeal based on Article 391 of the Code of Criminal Procedure, determining that a claim of excessive sentencing does not constitute a valid ground for nullity appeal under the exclusive grounds listed in Article 386 (letters a, c, and e) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 C. proc. pen, art. 391 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Nullity appeal inadmissible where excessive sentencing is not a statutory ground: The dispute involved a criminal defendant challenging a final appellate decision, arguing that the imposed sentence was excessively harsh given his lack of prior convictions and his cooperation with investigators. The court rejected the appeal based on Article 391 of the Code of Criminal Procedure, determining that a claim of excessive sentencing does not constitute a valid ground for nullity appeal under the exclusive grounds listed in Article 386 (letters a, c, and e) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the basis for rejecting the nullity appeal as inadmissible because it did not meet the strict admissibility requirements for such an extraordinary remedy.
Cited in the dispositive to obligate the appellant to pay state judicial expenses.
Full text
Asupra contestației în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 februarie 2009, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată de contestatorul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 3821 din 21 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
În motivarea contestației se arată de către contestator că pedeapsa la care a fost condamnat de instanțe este exagerată, deoarece nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și a colaborat cu organele de cercetare penală.
Contestatorul nu a fundamentat contestația pe nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.
Contestatorul invocă în contestația formulată greșita individualizare a pedepsei.
Constatând că motivul pe care se sprijină contestația în anulare nu este dintre cele prevăzute în art. 386 lit. a), c) și e) C. proc. pen., în sensul că nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare prevăzute în acest text de lege, instanța va respinge această contestație ca inadmisibilă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 3821 din 21 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 45616/3/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2009.