Maintenance of preventive detention pending appeal of conviction for attempted aggravated murder and conformity with European Convention on Human Rights standards.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, thereby upholding the Court of Appeal's decision to maintain preventive detention and ordering the defendant to pay 400 lei in judicial costs. The dispute concerned a challenge to the extension of preventive detention for a defendant indicted for the crime of attempted aggravated murder, where the defendant argued their innocence. The Supreme Court ruled that the detention remained lawful and reasonable, relying on the finding of a concrete danger to public order and the fact that the first-instance court had already issued a non-final conviction of eight years' imprisonment for the offense. The court applied Articles 143, 148(f), and 160b(1) and (4) of the Code of Criminal Procedure to verify the legality and necessity of the measure, affirming that the existing conviction provided a sufficient basis for detention without violating the presumption of innocence or the right to a trial within a reasonable time under domestic law and the European Convention on Human Rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 143 C. proc. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 160b alin. (1) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Maintenance of preventive detention pending appeal of conviction for attempted aggravated murder and conformity with European Convention on Human Rights standards: The dispute concerned a challenge to the extension of preventive detention for a defendant indicted for the crime of attempted aggravated murder, where the defendant argued their innocence. The Supreme Court ruled that the detention remained lawful and reasonable, relying on the finding of a concrete danger to public order and the fact that the first-instance court had already issued a non-final conviction of eight years' imprisonment for the offense. The court applied Articles 143, 148(f), and 160b(1) and (4) of the Code of Criminal Procedure to verify the legality and necessity of the measure, affirming that the existing conviction provided a sufficient basis for detention without violating the presumption of innocence or the right to a trial within a reasonable time under domestic law and the European Convention on Human Rights.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for dismissing the appeal as unfounded.
Provision applied to impose judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 01735/89/2009 al Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului P.E.(fiul lui G. și al L., năsut la 30 august 1986 în Murgeni, jud. Vaslui), arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20/U din 18 martie 2009, emis de Tribunalul Vaslui.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că materialul probator existent în cauză conferă suficiente date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce face să fie îndeplinită cerința înscrisă la art. 143 C. proc. pen., precum și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ceea ce face să fie îndeplinite și cerințele prevăzute la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, față de complexitatea cauzei, determinată, printre altele, de amploarea probatoriului administrat, de faza procesuală în care se află, de diligențele manifestate de organele judiciare în derularea procedurilor, durata măsurii arestării preventive se încadrează în limitele impuse de noțiunea de „durată rezonabilă”.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, apreciind că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciare este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (4) din același text de lege „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive”.
În cauză, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea arestării preventive este licită, respectându-se astfel atât legislația internă, cât și prevederile C.E.D.O.
În același timp, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în limitele legii.
Toate aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.E. împotriva încheierii din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 01735/89/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2010.