Validity of insolvency asset sales and exclusion of residential preemption statutes under Law No. 85/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 4652/95/2007 al Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, venit prin declinare de competență de la Judecătoria Tg. Jiu, reclamanta D.M. a acționat în judecată pe pârâții SC C. Tg. Jiu, lichidatorul judiciar B.V. C. SRL Tg. Jiu și G.G.D. în contradictoriu cu care a solicitat să se constate prin hotărâre judecătorească nulitatea absolută a actului de adjudecare nr. 2918/13/2005 și a contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 3168 din 29 aprilie 2004.

Pârâtul G.G.D. a formulat cerere reconvențională și a solicitat ca în calitate de proprietar al apartamentului în discuție situat în Tg. Jiu, Calea București să se dispună evacuarea reclamantei și a toleraților din acest apartament, care fac pentru pârâtul, reconvențional imposibilă folosința spațiului.

Prin sentința nr. 118 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost respinsă cererea reclamantei și admițându-se cererea reconvențională a pârâtului a fost obligată reclamanta D.M. și pârâții D.N., Ș.M. și D.L. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului-reconvențional apartamentul ce a făcut obiectul cererii sale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul-reconvențional a cumpărat în mod legal, prin licitație apartamentul în litigiu, că la momentul organizării licitației și al vânzării-cumpărării nu s-a dovedit reaua sa credință în condițiile art. 1169 C. civ. S-a mai reținut că administratorul judiciar a respectat dreptul de preempțiune al reclamantei, care deținea cu chirie din anul 1999 apartamentul, însă aceasta nu și-a manifestat interesul de a-l achiziționa.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, reținând că sunt nefondate criticile din apel ale reclamantei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs susținând în esență ca motive de nelegalitate încălcarea Legii nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992 și precizând că pe lângă nerespectarea prevederilor din actele normative menționate, vânzarea spațiilor ocupate de chiriași s-a făcut în scop speculativ, contractul de vânzare-cumpărare având o cauză ilicită și imorală.

Recursul reclamantei este nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului s-a constatat că reclamanta a solicitat instanței de fond constatarea nulității absolute a actului de adjudecare și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3168 din 29 aprilie 2005 B.N.P. S.B., ambele acte fiind încheiate în perioada când intimata-pârâtă SC C. Tg. Jiu s-a aflat în procedura reorganizării judiciare pe baza unui plan de lichidare a unor bunuri din averea acestei pârâte.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul legii insolvenței este acela de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului, așa încât preocuparea creditorilor de a-și realiza creanțele este legitimă, neavând caracter speculativ.

Apartamentele deținute de chiriași constituie active supuse valorificării, vânzarea realizându-se în condițiile legii insolvenței respectiv direct, când elementele contractului, inclusiv prețul sunt aprobate de creditori ori la licitație.

Intimata-pârâtă SC C. Tg. Jiu s-a aflat în reorganizare judiciară pe bază de plan, fiind respectat dreptul de preempțiune al chiriașilor.

Actele contestate sunt încheiate în procedura de executare silită cu acordul creditorilor și sub controlul judecătorului sindic, astfel că bunul a ieșit din patrimoniul SC C. Tg. Jiu în acest mod și nu printr-un consimțământ liber exprimat de proprietar.

Din momentul deschiderii procedurii insolvenței, întreaga avere este afectată scopului urmărit de procedură, vânzarea bunurilor ce pot face obiectul executării silite, la un preț cât mai mare pentru acoperirea pasivului, astfel că în mod corect tribunalul a considerat că Legea nr. 85/1992 și Legea nr. 61/1990 nu sunt aplicabile, soluție menținută de instanța de apel.

Actele de executare îndeplinite de administratorul judiciar nu pot fi contestate pe cale separată după închiderea procedurii, chiar dacă se invocă motive de nulitate absolută, validitatea actelor verificându-se implicit prin exercitarea atribuției judecătorului sindic de a controla activitatea administratorului.

În concluzie, criticile formulate fiind nefondate, urmează, ca în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei să se respingă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.M. împotriva deciziei nr. 106 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2009.