Guarantor's declaratory action to confirm release from liability inadmissible due to availability of execution objection remedy; appeal dismissed
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the appellants, upholding the lower court's decision to reject their lawsuit as inadmissible. The dispute concerned a claim for the judicial declaration that the appellants, acting as guarantors, were released from their obligation to secure the debt of a commercial company owed to a public utility service provider. The court ruled that the action for a declaratory judgment was inadmissible under Article 111 of the Civil Procedure Code because the claimants had an available procedural remedy to realize their rights through an execution objection, rendering the declaratory action subsidiary and unnecessary.
Legislator headnote
AI generatedart. 111 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Guarantor's declaratory action to confirm release from liability inadmissible due to availability of execution objection remedy; appeal dismissed: De remarcat că pârâta A.V.A.S., prin întâmpinările depuse atât în faza procesuală a fondului cât și a recursului, a susținut constant că cererea reclamanților este inadmisibilă în condițiile dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., întrucât aceștia au deschisă calea realizării dreptului pe calea formulării unei contestații la executarea silită efectuată de A.V.A.S.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față ;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 216 din 25 noiembrie 2008 a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanții D.N. și D.P. domiciliați în comuna Hotarele județul Giurgiu împotriva pârâtei A.V.A.S. cu sediul în București, astfel cum a fost precizată, ca inadmisibilă.
În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a examinat cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ., pe care a considerat-o întemeiată, având în vedere că în cauză reclamanții au solicitat să se constate existența unei stări de fapt, respectiv să se constate stingerea obligației lor de a garanta plata de către debitorul SC M.F. SRL a unei creanțe a pârâtei A.V.A.S.
Sub aspectul caracterului subsidiar al acțiunii în constatare, s-a reținut că reclamanții au deschisă calea realizării dreptului prin formularea unei contestații la executare în situația în care pârâta va declanșa împotriva lor executarea silită.
Împotriva sentinței nr. 216 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, au declarat recurs reclamanții D.N. și D.P., care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că prima instanță trebuia să constate actul juridic al reclamanților, în sensul dacă aceștia mai au sau nu calitatea de garanți ai SC M.F. SRL. De asemenea s-a mai precizat că societatea comercială nu mai este debitorul A.V.A.S., așa cum s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Intimata-pârâtă A.V.A.S. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamanților D.N. și D.P. pentru următoarele considerente:
Corect a fost dată eficiență juridică a dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., care precizează că, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Acțiunea reclamanților ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă sub aspectul elementelor ei structurale, precum și al funcțiilor ce-i revin, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Doctrina, într-o clasificare relativ completă și larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, dar și de natura soluției instanței, distinge între acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului și acțiuni în constituire sau de transformare.
Acțiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenței dreptului reclamantei (acțiunea în constatare pozitivă) sau a inexistenței dreptului pârâtului (acțiunea în constatare negativă). Este necesar, pentru exercitarea acțiunii în constatare îndeplinirea cumulativă a condițiilor ca partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes și să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Astfel acțiunea în constatare, în speță, a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate posibilitățile procedurale pe care reclamanții le au pentru a-și realiza drepturile lor.
De remarcat că pârâta A.V.A.S., prin întâmpinările depuse atât în faza procesuală a fondului cât și a recursului, a susținut constant că cererea reclamanților este inadmisibilă în condițiile dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., întrucât aceștia au deschisă calea realizării dreptului pe calea formulării unei contestații la executarea silită efectuată de A.V.A.S.
Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D.N. și D.P. împotriva sentinței comerciale nr. 216 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții D.N. și D.P. împotriva sentinței comerciale nr. 216 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2009.