Competence for surface rights and servitude claims: Civil versus commercial jurisdiction under complex property and contractual disputes

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște reclamanta SC P.P. SRL a chemat în judecată pe pârâții D.D. și D.G. solicitând să se constate dreptul de superficie asupra terenului situat în comuna Cornești, sat Cătunu, precum și stabilirea unui drum de servitute de la construcție până la calea publică.

Judecătoria Târgoviște prin sentința nr. 3454 din 2 octombrie 2007 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Tribunalul Dâmbovița, primind cauza, prin sentința nr. 1107 din 6 noiembrie 2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Curtea de Apel Ploiești, prin sentința nr. 118/CC din Camera de consiliu din 18 decembrie 2008, soluționând conflictul negativ de competență în raport cu art. 22 alin. (2) C. proc. civ. și în raport de dispozițiile legale în materie, a stabilit competența materială în favoarea Judecătoriei Târgoviște, reținând că obiectul cauzei nu este de natură comercială, ci este civil față de natura drepturilor și obligațiilor ce constituie obiectul raporturilor juridice în care se află părțile, ceea ce atrage, deci, competența instanței de drept comun.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ. și susținând că imobilul pentru a cărui exploatare se solicită constituirea unui drept de superficie și de servitute face parte din fondul de comerț al recurentei - reclamante, care are calitatea de comerciant, încât, competența materială, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aparține tribunalului și nu judecătoriei, în primă instanță.

Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din actele dosarului, în discuție sunt atât acțiunea reală formulată de recurenta reclamantă - pârâtă având ca obiect constituirea unui drept de superficie asupra terenului de sub construcția proprietatea acesteia și a unui drept de servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâților cât și cererea reconvențională, formulată de intimații pârâți - reclamanți, în temeiul art. 494 C. civ., având ca obiect obligarea celei dintâi să demoleze construcția edificată pe terenul proprietatea acestora din urmă sau să fie autorizați să o facă pe cheltuiala lor, invocându-se faptul că de la momentul începerii construcției și până la rămânerea definitivă a sentinței civile irevocabile, prin care recurenta reclamantă - pârâtă a fost obligată să le lase terenul în deplină proprietate, terenul era proprietatea societății, deci, nu se poate vorbi despre terenul altuia la acel moment pentru a se pune problema superficiei și a servituții de trecere, ci a dobândirii unui drept de proprietate sub condiție rezolutorie, acceptat prin clauza contractuală asumată la momentul cumpărării terenului de către recurenta reclamantă - pârâtă dar și a relei credințe în finalizarea construcției după data pronunțării hotărârii vizând acțiunea în revendicare.

După cum se poate constata, deci, raporturile juridice au un caracter complex conținând acte și fapte juridice cu privire la care nu s-a dovedit în exclusivitate comercialitatea acestora ca excepție de la regula civilității, instituită prin dispozițiile art. 3 și art. 4 C. com., astfel încât, în mod legal, instanța a stabilit competența în favoarea judecătoriei.

Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.P. SRL București, împotriva sentinței Curții de Apel Ploiești nr. 118 din 18 decembrie 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2009.