Unilateral termination of commercial supply contract: buyer’s failure to pay after seller’s invoice omission justifies dismissal of termination claim

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată instanței, reclamanta SC B.C.P. SRL Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL Ghimbav, județul Brașov, rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare din 29 septembrie 2005 încheiat cu aceasta.

În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că deși prin contractul menționat pârâta s-a obligat să-i vândă o serie de echipamente, respectiv o centrală termică până la data de 30 noiembrie 2005 (și cu prețul de 195.023,40 lei, ce trebuia achitat în trei rate), nu și-a respectat această obligație, respectiv nu a întocmit facturile fiscale în vederea achitării celor trei rate din preț. A susținut reclamanta că, în aceste condiții, ea nu a putut achita prețul și ca atare a denunțat unilateral contractul de vânzare - cumpărare și a achiziționat echipamentul necesar de la un alt furnizor.

În cauză, prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că prețul centralei și modalitatea de achitare erau trecute în contractul de vânzare - cumpărare, nemaifiind necesară emiterea unor facturi pentru ca reclamanta să se conformeze la plată – ceea ce nu a făcut.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 309 din 17 martie 2008, a respins ca nefondată acțiunea. În motivare, în principal, instanța a reținut că deoarece în mod constant pârâta a apreciat ca fiind în vigoare contractul încheiat cu reclamanta, la 9 noiembrie 2005 ea trimițându-i chiar prin fax copia comenzii centralei către furnizorul străin, atitudinea reclamantei ca la o dată ulterioară – 18 noiembrie 2005 să-i comunice că nu mai consideră valabil contractul, o face pe aceasta culpabilă de neexecutarea lui. A mai reținut instanța, că denunțarea unilaterală a contractului de către reclamantă nu operează, fiind de altfel contrară dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ. În subsidiar, instanța a avut în vedere și hotărârea arbitrală nr. 7 din 4 mai 2006 a Tribunalului Arbitral Brașov prin care, tocmai în aplicarea dispozițiilor legale menționate, reclamanta din prezenta cauză a fost obligată să plătească către SC V. SRL Ghimbav, județul Brașov, contravaloarea prețului neachitat pentru centrala în discuție și penalități de întârziere, contractuale.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunal reclamanta a formulat apel, apel care a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 146 din 7 noiembrie 2008.

Instanța de apel a reținut că reclamanta este cea care nu s-a conformat obligațiilor asumate prin contract, respectiv achitarea a 30% din preț la semnarea contractului, iar ulterior datei la care a comandat echipamentul reclamanta a denunțat unilateral contractul, deși denunțarea unilaterală a contractului nu a fost stipulată de părți pentru nicio situație.

Reclamanta SC B.C.P. SRL, actualmente SC B.I. SRL Suceava a declarat recurs, în termen, împotriva deciziei Curții de Apel Suceava solicitând admiterea recursului și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta a indicat, ca temei de drept al recursului prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ. și a invocat, în esență, următoarele motive:

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel respectiv asupra celui care privea nepronunțarea instanței de fond asupra motivului de rezoluțiune a contractului întemeiat pe nerespectarea de către pârâtă a clauzelor contractuale. Astfel, pârâta neprezentând o comandă confirmată a utilajului nici reclamanta nu a efectuat plata niciunei tranșe din preț și nerespectarea acestei obligații atrage rezoluțiunea contractului. De asemenea instanța de apel nu s-a pronunțat nici asupra situației neprezentării pârâtei la interogatoriu, fapt ce echivalează cu o acceptare a pretențiilor reclamantei.

În mod greșit instanța de apel a invocat hotărârea arbitrală nr. 7 din 4 mai 2006 a Tribunalului Arbitral Brașov, ignorând conținutul deciziei nr. 574 din 3 mai 2007 a Curții de Apel Suceava și a reținut greșit această hotărâre ca un argument în favoarea soluției.

Nici instanța de fond și nici cea de apel nu s-a preocupat de împrejurarea că pârâta nu a dovedit că ar fi adus din Germania utilajul în cauză.

Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Deși a solicitat casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare recurenta a indicat ca temeiuri de drept cele de la pct. 6 – 9 ale art. 304 C. proc. civ. care atrag, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., modificarea deciziei iar criticile formulate și dezvoltate de recurentă se circumscriu doar motivului prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurenta - reclamantă sunt neîntemeiate întrucât instanța de apel a examinat și a răspuns motivului de apel privind rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare din 29 septembrie 2005, pronunțându-se cu privire la toate aspectele legate de rezoluțiunea contractului, inclusiv cu privire la comanda confirmată a utilajului care a fost transmisă reclamantei la 9 noiembrie 2005.

De altfel instanța de apel, contrar celor susținute de recurentă, a examinat, prin prisma probatoriului administrat, toate aspectele cauzei care priveau conduita părților contractante și motivele de rezoluțiune a contractului.

Instanța de apel s-a pronunțat asupra acestor aspecte având în vedere probele de la dosar așa încât este nefondată și critica privind nepronunțarea pe aspectul neprezentării pârâtei la interogatoriu. Iar aspectul aprecierii probelor și a stării de fapt este apanajul instanței de apel ce se sustrage controlului pe calea recursului. Și critica privind nedovedirea de către pârâtă a aducerii utilajului intră tot în categoria aspectelor privind aprecierea stării de fapt și a probelor, aspecte ce nu pot face obiectul examinării în recurs, neîncadrându-se în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Așa cum rezultă din chiar hotărârea nr. 7 din 4 mai 2006 a Tribunalului Arbitral Brașov aflată la dosarul instanței de fond instanța de apel a făcut în mod corect trimitere la această hotărâre cu referire la neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamanta - recurentă.

Față de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.I. SRL Suceava, împotriva deciziei Curții de Apel Suceava nr. 146 din 7 noiembrie 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2009.