Liability for supplementary construction works: contractual obligation versus unjust enrichment

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 5 septembrie 2007, reclamanta SC S. SA Adjud a chemat în judecată pârâta, SC C.N.I. SA București pentru obligarea la plata sumei de 1.757.926.153 lei plus TVA, prețul lucrărilor executate, conform facturii din 23 mai 2005, la investiția „sală sport 50 locuri” Adjud.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 909 din 22 ianuarie 2008 a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 209.193,2 ron cu 5.284,95 lei, cheltuieli de judecată.

În pronunțarea hotărârii s-a reținut că refuzul de plată al pârâtei este nejustificat întrucât suma pretinsă de constructor reprezintă prețul lucrărilor în plus executate față de valoarea din contract lucrări necesare, acceptate de pârâtă prin semnarea NCS-urilor de către dirigintele de șantier și recepționate.

S-a mai reținut ca temei al cererii art. 986 și art. 992 C. civ., îmbogățirea fără justă cauză a pârâtei.

Apelul pârâtei împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 236 din 22 mai 2008.

Instanța a înlăturat susținerea apelantei - pârâte în sensul greșitei aplicări a îmbogățirii fără justă cauză, reținând că prin executarea lucrărilor suplimentare s-a sporit patrimoniul pârâtei și s-a diminuat cel al reclamantei, executante de lucrări.

Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

- greșit s-a reținut finanțarea lucrărilor din fondurile SC C.N.I. SA.

În realitate, conform H.G. nr. 818/2003 și normelor metodologice de aplicare, rolul SC C.N.I. SA este de a asigura derularea investițiilor în construcția de săli de sport și de a asigura finanțarea din fondurile bugetare;

- greșit s-a reținut, drept temei al obligării pârâtei la plată, prevederile art. 992 C. civ., îmbogățirea fără justă cauză, întrucât nu este îndeplinită una din condiții, mărirea unui patrimoniu, dat fiind faptul că SC C.N.I. SA nu este plătitorul și dobânditorul bunurilor executate de pârâtă, acestea fiind finanțate de la buget.

Recursul este nefondat.

Hotărârile instanțelor de fond și apel de obligare a pârâtei la plata lucrărilor de investiții ce au depășit valoarea inițial contractată este temeinică și legală.

Temeiul obligației de plată nu este însă, cel al îmbogățirii fără justă cauză, reținut greșit de instanțe, ci cel al răspunderii contractuale a beneficiarului pentru plata lucrărilor executate în temeiul contractului din 2003.

În domeniul investițiilor, legat de natura acestora, de neprevăzutul ce poate surveni în timpul executării, lucrările necesare dar neprevăzute în devize se pot cuprinde de constructor în NCS-uri (note de comandă suplimentare) supuse verificării și acceptării de beneficiar, prin dirigintele de șantier.

Reclamanta, unitate de construcții, a întocmit în speță NCS care au fost aprobate de pârâta beneficiară. Dacă se consideră că lucrările nu se impuneau, pârâta avea posibilitatea refuzării NCS-urilor.

Că lucrările erau necesare, rezultă chiar din adresa pârâtei către Primăria Municipiului Adjud din 16 decembrie 2004, în care se menționează că la proiectul pilot al sălii de sport s-au executat adaptări absolut necesare (zonă seismică, relief etc) conform dispozițiilor de șantier date de proiectant, devize NCS-uri cuprinse în situații de plată „tarife verificate și aprobate de cei desemnați de noi”.

Aceste lucrări suplimentare au fost verificate și recepționate odată cu toată investiția, cu procesul - verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 7 octombrie 2004.

În aceste condiții, lucrările suplimentare acceptate au majorat valoarea inițială a contractului și ele se datorează de beneficiar, plata nefiind condiționată de încheierea unui act adițional.

Ca urmare, justificat recurenta a susținut neaplicarea în speță a art. 992 C. civ., îmbogățirea fără justă cauză. Răspunderea pârâtei, în calitate de parte contractantă beneficiară este răspunderea contractuală în temeiul contractului din 2003, astfel că motivarea deciziei atacate va fi suplinită în acest sens.

Așa fiind, hotărârea atacată urmează să fie menținută, iar recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC C.N.I. SA București împotriva deciziei nr. 236 din 22 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.