Negative conflict of jurisdiction: Competence to hear administrative claim for payment of harmful conditions salary supplement under Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, assigning competence to the Sibiu Court of Appeal (Commercial and Administrative Law Section) to hear the case. The dispute involved a public official claiming a 10% salary supplement for harmful working conditions based on a specific measurement report, against a local public authority and the Ministry of Internal Affairs. The lower courts conflicted on whether the claim required a court with nationwide jurisdiction to review a central administrative refusal or a local court to enforce the payment obligation. The High Court determined that because the plaintiff sought monetary payment rather than the annulment of a central administrative act, the decisive factor was the employer's obligation to pay, which lay with the local public authority where the employment relationship was established. Consequently, applying Article 10(1) of Law No. 554/2004, the Court ruled that the local court having territorial jurisdiction over the employer's seat is competent, as the central authority’s role was limited to defining eligible categories under Government Emergency Ordinance No. 6/2007, not directly liable for the payment in this specific action.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 lit. d) C. proc. civ, art. 22 C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction: Competence to hear administrative claim for payment of harmful conditions salary supplement under Law 554/2004: S-a reținut că, întrucât reclamanta se află în raport de serviciu cu pârâta D.M.P.S. Sibiu – instituție publică cu personalitate juridică, subordonată M.M.F.P.S., căreia în calitate de angajator, îi revine obligația plății dreptului solicitat, competența revine instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială domiciliază reclamanta, instanță care corespunde și sediului instituției publice angajatoare. Hotărârea a fost motivată în drept în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 2 lit. d) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu, la data de 15 iulie 2008, reclamanta P.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D.M.P.S. Sibiu și M.M.F.E.Ș., să i se acorde sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de încadrare, începând cu data de 31 august 2007, actualizat cu rata inflației la data plății efective și dobânda legală la sumele rezultate.
2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii.
Reclamanta a arătat că refuzul comunicat de pârâtul M.M.F.E.Ș. este nelegal, față de prevederile art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 6/2007 reactualizată și față de constatările din Buletinul de măsurători nr. 302/4887/2007.
În drept, acțiunea a fost motivată potrivit Legii nr. 319/2006, Legii nr. 53/2003, Legii nr. 188/1999R, O.G. nr. 6/2007 și Legii nr. 130/1996.
3. Hotărârea Tribunalului Sibiu.
Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 145/CA din 3 martie 2009 a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta P.A. în contradictoriu cu pârâții D.M.P.S. Sibiu și M.M.F.P.S. în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
4. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
S-a reținut existența refuzului de emitere a actului administrativ care să concretizeze dreptul autorității publice centrale – în speță pârâtul M.M.F.P.S. – ordonator principal de credite, pentru a stabili categoriile de funcționari publici care pot beneficia de sporul solicitat, cuantumul său pentru fiecare categorie, persoană, în procent maxim de 10% și condițiile de acordare.
5. Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 123/CA din 26 mai 2009 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, formulată de P.A.; a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta P.A. în contradictoriu cu pârâții D.M.P.S. Sibiu și M.M.F.P.S. în favoarea Tribunalului Sibiu, secția de contencios administrativ.
A constatat conflict negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
6. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
S-a reținut că, întrucât reclamanta se află în raport de serviciu cu pârâta D.M.P.S. Sibiu – instituție publică cu personalitate juridică, subordonată M.M.F.P.S., căreia în calitate de angajator, îi revine obligația plății dreptului solicitat, competența revine instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială domiciliază reclamanta, instanță care corespunde și sediului instituției publice angajatoare. Hotărârea a fost motivată în drept în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 2 lit. d) C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție ca instanță căreia îi revine competența pronunțării regulatorului de competență.
1. În temeiul art. 22 C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
2. Reclamanta se află în raporturi de serviciu cu pârâta D.M.P.S. Sibiu, autoritate cu personalitate juridică, iar conducătorul acesteia este ordonator de credite.
Plata sporului pentru condiții vătămătoare este în obligația pârâtei D.M.P.S. Sibiu.
3. Pârâtul M.M.F.P.S. are obligația prevăzută de O.G. nr. 6/2007, de a stabili categoriile de funcționari publici care beneficiază de plata sporului pentru condiții vătămătoare.
4. Reclamanta nu a solicitat prin acțiune constatarea refuzului nejustificat al pârâtului M.M.F.P.S. de a emite actul administrativ prevăzut de O.G. nr. 6/2007, ci doar plata unor sume de bani reprezentând sporul pentru condiții vătămătoare.
5. În aceste condiții, rolul determinant în plata sporului îi revine autorității publice de interes local, D.M.P.S. Sibiu, unde reclamanta are stabilit raportul de serviciu, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă să soluționeze pricina este Tribunalul Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe P.A., D.M.P.S. Sibiu și M.M.F.P.S. în favoarea Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009.