Jurisdictional conflict: Civil nature of 1957 property alienation agreement vs. administrative act status under Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Civil Court of Bucharest Sector 2, determining that the civil court had material jurisdiction over the dispute regarding the annulment of a 1957 agreement. The conflict arose after a first-instance court declared itself incompetent in favor of an administrative court, which then referred the matter to an appellate administrative court; the appellate court partially dismissed the administrative character of the claim, separating the annulment of the alienation agreement and referring it back to the civil court while retaining the challenge to an administrative decision. The Supreme Court held that the 1957 agreement, through which the property owner conceded half of the land area for construction in exchange for retaining certain real rights, constituted a civil act rather than an administrative one, failing to meet the criteria under Articles 2(1)(c) and 8 of Law No. 554/2004 for an administrative act. Consequently, the court applied the territorial and material jurisdiction rules of the Code of Civil Procedure, ruling that the civil court had exclusive competence to hear the claim to annul the alienation agreement based on its civil nature.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 pct. 7 din O.U.G. nr. 94/2000, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1) din C. proc. civ; Jurisdictional conflict: Civil nature of 1957 property alienation agreement vs. administrative act status under Law 554/2004: În acord cu cele reținute și de Curtea de Apel București, Înalta Curte apreciază că obiectul acestui capăt de cerere, care are caracterul unei cereri principale și nu accesorii, nu poate atrage competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a considera „convenția” susmenționată un act administrativ în accepțiunea Legii contenciosului administrativ, nici cele reglementate de art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5564 din 11 iunie 2008, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția de necompetență materială și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta P.D., în contradictoriu cu pârâta C.S.R. a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, având ca obiect anularea Deciziei nr. 1675 din 1 aprilie 2008 emisă de pârâtă, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, cu privire la imobilul situat în București, sector 2 și a actului juridic de înstrăinare a imobilului, constatarea că acest imobil a trecut abuziv în proprietatea statului și restabilirea situației anterioare.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu obiectul acțiunii și cu prevederile art. 3 pct. 7 din O.U.G. nr. 94/2000.
Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2531 din 3 octombrie 2008, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului administrativ contestat în cauză.
La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1766 din 28 aprilie 2009, a admis excepția de necompetență materială cu privire la capătul de cerere referitor la anularea actului de înstrăinare din acțiune, a disjuns acest capăt de cerere și a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, București.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență și a dispus formarea unui alt dosar pentru judecarea capătului de cerere privind anularea Deciziei nr. 1675/2008 emisă de pârâtă, pe care l-a reținut spre competentă soluționare.
Examinând actele dosarului, se constată –în raport cu obiectul acțiunii - că, în cauză, competența materială revine Judecătoriei Sectorului 2, București.
Astfel, printr-unul din capetele de cerere, reclamanta a solicitat anularea actului de înstrăinare a imobilului în cauză, respectiv a „Convenției” încheiată la data de 6 iunie 1957, prin care aceasta a acceptat ca Sfatul popular al raionului 1 Mai să construiască un etaj peste parterul blocului situat în București, păstrând drepturile reale asupra parterului, subsolului și fundației și cedând cota indiviză de ½ din terenul aferent construcției, în suprafață totală de 524 mp.
În acord cu cele reținute și de Curtea de Apel București, Înalta Curte apreciază că obiectul acestui capăt de cerere, care are caracterul unei cereri principale și nu accesorii, nu poate atrage competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a considera „convenția” susmenționată un act administrativ în accepțiunea Legii contenciosului administrativ, nici cele reglementate de art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ.
Având în vedere natura civilă, iar nu de contencios administrativ a litigiului, competența materială de soluționare a cauzei urmează a se stabili, potrivit art. 1 alin. (1) din C. proc. civ., în favoarea Judecătoriei și, întrucât imobilul în cauză este situat în București, Sectorul 2, potrivit normelor de competență teritorială, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.D. și C.S.R. a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea convenției, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.