Refugee status dispute: distinction between material error and judgment error for annulment of administrative pension rulings

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 16 ianuarie 2008 la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul O.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței să dispună anularea hotărârii nr. 21402 emisă la data de 27 iunie 2007 de către pârâtă și obligarea acesteia să îi recunoască calitatea de refugiat.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția tardivității acțiunii, arătând că hotărârea atacată a fost comunicată reclamantului la data de 21 iulie 2007, în timp ce acțiunea a fost formulată la data de 16 ianuarie 2008, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 171 din 12 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardivă contestația formulată de reclamantul O.C. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj, reținând că au fost încălcate prevederile art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000, întrucât contestația împotriva hotărârii emise de pârâtă a fost formulată cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

Împotriva sentinței civile mai sus menționate a declarat recurs O.C., care a susținut că termenul de formulare a contestației este de 6 luni și că s-a încadrat în acest termen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2163 din 28 mai 2008, a respins recursul declarat de O.C. ca nefondat.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de control judiciar a reținut faptul că recurenta nu a formulat acțiunea în termenul de 30 de zile, reglementat de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva celor două hotărâri judecătorești anterior individualizate a formulat contestație în anulare petentul O.C.

În cadrul contestației în anulare s-a arătat de către contestator faptul că în mod greșit cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca tardiv formulată, deși a solicitat repunerea în termen.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile contestatorului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte va respinge contestația în anulare pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Art. 318 alin. (1) C. proc. civ. se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca de exemplu, respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea lui greșită ca netimbrat și alte asemenea erori, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv. Legea are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale.

Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.

În speță, contestatorul invocă greșita soluționare a acțiunii deduse judecății, prin admiterea excepției tardivității acțiunii.

Prin urmare, contestatorul invocă o greșeală de judecată, iar nu o greșeală materială, în sensul prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., în raport de argumentele juridice anterior expuse.

Înalta Curte concluzionează că aspectele invocate de contestator în sprijinul incidenței acestui temei juridic nu sunt relevante, motiv pentru care apreciază că nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 318 teza I C. proc. civ.

În consecință, în baza art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare întemeiată pe textul legal mai sus indicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de O.C. împotriva deciziei civile nr. 2163 din 28 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2009.