Scope of 30-day administrative response deadline for citizenship applications under special citizenship legislation versus European Convention reasonable time guarantees
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the Ministry of Justice, partially modifying the appellate decision to order the defendant to resolve the citizenship application within a "reasonable term" instead of the 30-day deadline imposed by the lower courts. The dispute concerned a challenge to the failure of the Ministry to process applications for the re-acquisition of Romanian citizenship within a specific timeframe, where the applicants argued that the five-year delay constituted a violation of the right to a hearing within a reasonable time. The decisive legal basis relied on Law No. 21/1999 (as amended by O.U.G. No. 87/2007) as a special derogatory regime that does not establish a statutory 30-day limit, thereby excluding the application of Article 18 of Law No. 554/2004; however, the court affirmed that the prolonged delay violated the principle of a reasonable time under Article 6 § 1 of the European Convention on Human Rights, mandating a resolution within a reasonable period rather than a fixed short term.
Legislator headnote
AI generatedart. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, art. 312 C. proc. civ; Scope of 30-day administrative response deadline for citizenship applications under special citizenship legislation versus European Convention reasonable time guarantees: Fiind vorba de o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, în speță nu pot fi incidente prevederile art. 18 alin. (1) raportat la art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora prin nesoluționare în termen legal a unei cereri se înțelege faptul de a nu răspunde solicitantului în interval de 30 de zile de la înregistrarea acesteia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 392 din 3 februarie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantele B.M. și T.E., în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și, pe cale de consecință, au obligat pârâtul să soluționeze cererea reclamantelor, privind redobândirea cetățeniei române, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că termenul de cinci ani care a trecut de la înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, formulată de reclamante, nu poate fi considerat un termen rezonabil, în accepțiunea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2002, iar împrejurarea că statul nu poate asigura un cadrul administrativ corespunzător pentru preluarea și analizarea în termen rezonabil a numărului mare de cereri cu același obiect, nu poate fi opusă reclamantelor.
Au fost invocate în acest sens dispozițiile O.U.G. nr. 87/2007 și cele ale art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, susținând că termenul în care a fost obligat să soluționeze cererile intimatelor-reclamante, pe de o parte, nu este prevăzut în legea cetățeniei, iar pe de altă parte, procedura specială ce se parcurge într-o asemenea situație nu permite încadrarea într-un termen așa de scurt; de asemenea numărul mare de cereri formulate de persoane descendenți ai foștilor cetățeni români care au domiciliul în Republica Moldova, a condus la imposibilitatea procesării cererilor într-un termen corespunzător, în conformitate cu prevederile Convenției Europene.
Recursul este fondat și urmează a fi admis, în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, Legea nr. 21/1999 astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 87/2007 stabilește o procedură specială cu privire la soluționarea cererilor de dobândire și redobândire a cetățeniei române fără a reglementa în mod legal obligația de soluționare a acestor petiții într-un termen de 30 de zile.
Fiind vorba de o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, în speță nu pot fi incidente prevederile art. 18 alin. (1) raportat la art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora prin nesoluționare în termen legal a unei cereri se înțelege faptul de a nu răspunde solicitantului în interval de 30 de zile de la înregistrarea acesteia.
Pe de altă parte, intervalul mare de timp, respectiv 5 ani care a trecut de la data depunerii cererii intimatei de redobândire a cetățeniei române, denotă nerespectarea principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, principiu consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și care constituie garanția unui proces echitabil.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat în cauză și va modifica sentința atacată, obligând recurenta să soluționeze cererea intimatelor într-un termen rezonabil, înlăturând astfel termenul de 30 de zile stabilit de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 392 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Modifică parțial sentința atacată în sensul că obligă recurentul-pârât să soluționeze cererea într-un termen rezonabil, înlăturând termenul de 30 de zile stabilit de instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.