Tax appeal fails as value-of-claim rule confirms tribunal jurisdiction, lower ruling upheld as final.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the tax authority’s appeal as unfounded, affirming the lower court’s decision that the Bucharest Tribunal has material jurisdiction over the case. The dispute concerned a taxpayer’s challenge to administrative acts imposing a total debt of 4,260 lei (3,930 lei VAT plus 330 lei late-payment penalties), which the Court of Appeal had declined to hear on jurisdictional grounds. Applying Article 10(1) of Law No. 554/2004 on administrative litigation, the court held that for disputes involving taxes, duties, and their accessories, the value of the claim (not the rank of the issuing authority) is the sole determinant of material jurisdiction. Since the amount fell below the 500,000 lei threshold, jurisdiction properly lay with the tribunal, not the court of appeal, and the lower ruling remained in force as final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 3 pct. 1 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Tax appeal fails as value-of-claim rule confirms tribunal jurisdiction, lower ruling upheld as final: În opinia recurentei, prevederea art. 10 din Legea nr. 554/2004 trebuie raportată la dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., prin care se stabilește o competență exclusivă în favoarea curților de apel privind litigiile având ca obiect acte administrative emise sau încheiate de autorități publice centrale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2704 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetentei materiale, excepție invocată din oficiu, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că din economia art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă, fără echivoc, faptul că în cazul litigiilor privind taxe și impozite, contribuții vamale, precum și accesorii ale acestora, singurul criteriu pentru stabilirea instanței competente să soluționeze cauza este cel valoric.
Cum prin acțiune reclamanta contestă debitul de 3930 lei, reprezentând TVA și pe cel de 330 lei reprezentând majorări de întârziere, valoarea totală situându-se sub limita de 500.000 lei, competența de soluționare aparține Tribunalului București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au în vedere două situații în care competența materială aparține Curților de apel, respectiv aceea când actul administrativ atacat este emis de o autoritate centrală și aceea în care actul atacat privește sume mai mari de 500.000 lei.
În opinia recurentei, prevederea art. 10 din Legea nr. 554/2004 trebuie raportată la dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., prin care se stabilește o competență exclusivă în favoarea curților de apel privind litigiile având ca obiect acte administrative emise sau încheiate de autorități publice centrale.
Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed:
Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instituie două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor în contencios administrativ: 1. criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice (sau criteriul rangului autorității emitente) și 2. criteriul valoric.
Criteriul valoric se aplică în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, delimitând competența materială a tribunalului și a curții de apel în raport de suma în litigiu.
În cauza de față sunt supuse controlului de legalitate acte administrative prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată a sumei de 3930 lei, reprezentând TVA și 330 lei, majorări de întârziere.
Prin urmare, se aplică criteriul valoric în ceea ce privește stabilirea competenței materiale, neavând relevanță dacă actul administrativ este emis de o autoritate publică centrală sau locală.
Dat fiind faptul că valoarea obligațiilor de plată stabilite se situează sub limita de 500.000 lei, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/20004, modificată și completată, competența materială de soluționare a cauzei, în fond, revine tribunalului, respectiv celui de la domiciliul reclamantei, care este Tribunalul București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 2704 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2009.