Suspension of tax assessment execution: sufficiency of security deposit and proof of financial harm under Romanian tax and civil procedure codes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant tax authority, upholding the lower court's order suspending the execution of a tax assessment decision. The dispute centered on a request for the suspension of enforcement of a tax liability of 561,584 lei, where the company plaintiff alleged that immediate execution would cause severe financial imbalances and the tax decision contained procedural and substantive errors. The appellate court initially granted the suspension, a ruling confirmed by this final decision after the plaintiff demonstrated compliance with statutory requirements, including the deposit of a security amount of 20% (correcting the defendant's claim that it was only 1%) and proving that enforcement would deprive the company of resources necessary for current fiscal, salary, and commercial obligations. The High Court ruled that the lower court properly exercised its discretion under Article 215(2) of the Tax Procedure Code to set the security amount and that the plaintiff met the conditions of Article 14(1) of Law No. 554/2004 regarding the risk of irreparable harm, thereby rendering the suspension final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 3041 C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Suspension of tax assessment execution: sufficiency of security deposit and proof of financial harm under Romanian tax and civil procedure codes: - cauțiunea depusă de reclamantă reprezintă 1% din suma contestată, iar nu 20% din sumă, potrivit art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 3 noiembrie 2008, reclamanta SC H.I. SA Târgu Mureș a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 175 din 9 octombrie 2009 emisă de pârâtă, pentru suma de 561.584 lei. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că decizia contestată este nelegală, iar achitarea sumei ar putea produce un dezichilibru major în activitatea societății.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 120 din 4 decembrie 2008 a admis cererea formulată de reclamanta SC H.I. SA Târgu Mureș. A dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 175 din 9 decembrie 2008, emisă de pârâta D.G.F.P. Mureș, până la soluționarea acțiunii în anulare, la care se referă art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin încheierea din 10 februarie 2009 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței cu privire la data emiterii deciziei contestate, care cu privire la data emiterii deciziei contestate, care este 9 octombrie 2008, iar nu 9 decembrie 2008.
În motivarea soluției s-a reținut că, reclamanta a făcut dovada achitării cauțiunii de 10% din suma impusă, precum și dovada contestării deciziei, iar punerea în executare a sumei contestate ar putea lipsi societatea reclamantă de resursele financiare necesare desfășurării activității.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta D.G.F.P. Mureș, motivat în drept potrivit art. 304 pct. 6 și 9 și art. 3041 C. proc. civ., susținând în esență că:
- instanța a dispus la data de 4 decembrie 2008, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 175 din 9 decembrie 2008, iar nu a deciziei de impunere contestate nr. 175 din 9 octombrie 2008.
- reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât a conturat doar o situație economico-financiară precară, fără a aduce dovezi concrete;
- cauțiunea depusă de reclamantă reprezintă 1% din suma contestată, iar nu 20% din sumă, potrivit art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.
Examinând sentința atacată, critica formulată prin recurs, actele normative incidente pricinii, precum și față de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din 10 februarie 2009, instanța de fond a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței nr. 120 din 4 decembrie 2008, în sensul că, data emiterii deciziei de impunere nr. 175 este 9 octombrie 2008, iar nu 9 decembrie 2008.
Se reține că, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin depunerea biletelor la ordin și a facturilor scadente, în raport cu care, curtea de apel a apreciat că, punerea în executare a deciziei de impunere ar lipsi societatea reclamantă de resursele necesare stingerii obligațiilor fiscale curente și pentru respectarea obligațiilor salariale și comerciale asumate, apreciindu-se de asemenea și asupra neregularităților de formă și de fond ale inspecției comerciale efectuate.
Se reține de asemenea că, art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. prevede cuantumul cauțiunii ce trebuie depus la un maxim de 20% din cuantumul sumei contestate, fiind de atributul instanței sesizate să stabilească în concret această valoare. În mod eronat, recurenta susține că valoarea cauțiunii depuse este de 5620 lei, recipisa de consemnare nr. 479241/1 atestând valoarea cauțiuni de „56.200,00 RON” (dosar de fond fila 25).
În consecință, recursul declarat de pârâtă, urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Mureș împotriva sentinței nr. 120 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.