Duty-free retail authorization: validity of customs office opinion and completeness of application under Order No. 1397/2002

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial la Tribunalul București la data de 25 martie 2008, precizată la data de 5 septembrie 2008 și înregistrată ulterior, prin declinarea competenței materiale de soluționare, la Curtea de Apel București, reclamanta SC S.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, anularea deciziei nr. 70526/TH din 11 ianuarie 2008 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să înainteze Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din Ministerul Economiei și Finanțelor, propunerea privind acordarea autorizației de comercializare a mărfurilor în regim de duty-free, pe baza cererii de autorizare formulată de reclamantă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin decizia contestată, pârâta i-a comunicat că, nu mai îndeplinește condițiile menționate la punctul 6 din Normele de organizare, funcționare și control vamal al activității de comercializare a mărfurilor în regim duty- free. Față de prevederile Ordinului nr. 1397/2002 al Ministerului Finanțelor Publice, întrucât reclamanta deține cu chirie în cadrul Aeroportului Internațional Băneasa - Aurel Vlaicu, un spațiu comercial situat după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal, reclamanta susține că îndeplinește cerințele legale pentru a obține autorizarea magazinului, iar lipsa avizului Biroului Vamal Băneasa nu poate justifica, refuzul autorizării.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2603 din 8 octombrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.I. SRL București în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, ca nefondată.

În motivarea soluției s-a reținut că, întrucât Biroul Vamal Băneasa a revenit asupra avizului acordat inițial, până ca acesta să fi produs efecte juridice, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 6 din Ordinul nr. 1397/2002 al Ministrului Finanțelor Publice respectiv documentația completă, astfel că, în mod corect pârâta nu a înaintat propunerea către comisia de resort din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta SC S.I. SRL București, susținând că, sentința nu are temei legal, întrucât anterior depunerii cererii, la data de 30 noiembrie 2007, reclamanta a primit avizul favorabil al Biroului Vamal Băneasa privind asigurarea condițiilor legale de organizare, funcționare și supraveghere vamală a magazinului duty-free, astfel că, la data de 10 decembrie 2007, reclamanta îndeplinea toate cerințele legale pentru a fi autorizată, pârâta având obligația de a înainta cererea reclamantei, spre soluționare. Reclamanta mai susține că, organizarea internă a unei autorități publice, respectiv a biroului vamal nu poate să afecteze drepturile legitime ale unei persoane de drept privat.

Examinând sentința atacată, critica formulată în recurs, actele normative incidente pricinii și față de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 104/2002 privind regimul vamal al mărfurilor comercializate în regim duty-free, comercializarea mărfurilor cu amănuntul, în valută, în regim duty-free se face numai în baza autorizației eliberate de Ministerul Finanțelor Publice, la propunerea Autorității Naționale a Vămilor.

Așa cum corect a reținut instanța de fond, condițiile ce se cer a fi întrunite și documentele necesare pentru autorizarea unui magazin în regim duty-free se regăseau reglementate în momentul formulării cererii de către reclamantă și în momentul adoptării de către pârâtă a soluției contestate în cauză, în Ordinul nr. 1397/2002 al Ministrului Economiei și Finanțelor pentru aprobarea Normelor de organizare, funcționare și control vamal al activității de comercializare a mărfurilor în regim duty-free. Art. 6 al ordinului prevede între documentele necesare pentru autorizarea unui magazin în regim duty-free – avizul biroului vamal.

Față de împrejurarea că, Biroul Vamal Băneasa a revenit asupra avizului acordat inițial, fără ca acesta să fi produs efecte juridice, revenire determinată de motive obiective, respectiv lipsa capacității de supraveghere a biroului vamal care funcționează cu un singur lucrător vamal pe tura permanentă la serviciul de frontieră, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 6 din Ordinul nr. 1397/2002 al Ministrului Economiei și Finanțelor, pentru lipsa avizului vamal.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC S.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2603 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.