Eligibility for ethnic persecution benefits under Law 189/2000: coverage of individuals born during parental refugee displacement

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea Hotărârii nr. 29536 din 25 ianuarie 2008, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecința recunoașterii acestei calități și acordării drepturilor cuvenite.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinții săi, Ș. și M.N., au suferit persecuții etnice ca urmare a schimbului de populație ce a avut loc în anul 1940, în baza Tratatului încheiat la Craiova între România și Bulgaria.

Reclamanta a susținut că s-a născut la 09 ianuarie 2943 în comuna Cobadin, Județul Constanța, România, în perioada de refugiu a părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 981/CA din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată prima instanță a constatat în favoarea reclamantei calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit probatoriului administrat reclamanta este născută la data de 09 ianuarie 1943 în localitatea Cobadin, Județul Constanța, România, fiind fiica lui S. și M.N.

Părinții reclamantei au făcut obiectul schimbului de populație în luna septembrie a anului 1940, în urma Tratatului romano-bulgar încheiat la Craiova, astfel încât, reclamanta, născută ulterior datei la care a avut loc schimbul de populație, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, prin motivele de recurs susținând, pe de o parte, că în raport cu data comunicării hotărârii, acțiunea a fost tardiv formulată, iar, pe de altă parte, că reclamanta nu era născută la data în septembrie 1940 când a avut loc schimbul de populație.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

Se constată că probatoriul administrat, în speță înscrisurile aflate la filele 5-7 din dosarul de fond, atestă cu caracter unitar împrejurarea că intimata-reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

În raport cu susținerile recurentei privind tardivitatea contestației formulate, se constată că prin documentele depuse în probațiune, filele 13-15 din dosarul de fond, reclamanta a făcut dovada respectării termenului prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 155/1999.

Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 981/CA din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2009.