Insufficiency of reasoning for rejecting refugee status evidence as ground for setting aside judgment and remanding case
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, set aside the lower court's judgment, and remanded the case for retrial, thereby allowing the claimant to prevail at this procedural stage. The dispute concerned a civil action to annul an administrative decision by a county pension fund that denied the claimant refugee status, alleging she did not suffer ethnic persecution between 1940 and 1945 during her residence in a contested territory. The Supreme Court held that the lower court violated Article 261(5) of the Code of Civil Procedure by failing to provide specific reasons for rejecting the written evidence submitted by the claimant, rendering the judgment subject to quashing under Article 304(7) of the Code of Civil Procedure due to the lack of judicial control over the reasoned decision.
Legislator headnote
AI generatedInsufficiency of reasoning for rejecting refugee status evidence as ground for setting aside judgment and remanding case: Potrivit art. 261 pct. (5) C. proc. civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 74 din 21 ianuarie 2003, a respins acțiunea reclamantei D.F.N., prin care a solicitat anularea deciziei nr.154 din 10 iulie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud.
S-a reținut că, potrivit actelor din dosar, reclamanta nu a avut calitatea de refugiat, întrucât încă înainte de iulie 1940 a domiciliat în Cernăuți, până în toamna anului 1945, părinții fiind în această perioadă funcționari ai Societății Anonime de Telefoane, unde și-au desfășurat activitatea profesională.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând că, potrivit actelor din dosar, în perioada 1940 – 1945, a suferit persecuții din motive etnice, având statutul de refugiat.
Recursul este fondat, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 261 pct. (5) C. proc. civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Fără arătarea motivelor și a probelor, instanța pronunță o soluție netemeinică, care, potrivit art. 304 pct. (7) C. proc. civ., este supusă casării, întrucât cu privire la aceasta nu se poate exercita controlul judiciar.
Contrar acestor dispozițiuni, instanța de fond, deși la dosar au fost depuse acte scrise din partea reclamantei, în susținerea acțiunii a omis să le analizeze și să arate motivele pentru care le înlătură, făcând doar o referire generală la probele administrate, fără să stabilească dacă reclamanta a suferit sau nu persecuții din motive etnice și, totodată, dacă datorită acestora s-a refugiat sau nu.
Or, sub acest aspect, instanța era obligată să facă aprecieri cu privire la actele invocate și, eventual, dacă considera că probele sunt insuficiente, să solicite reclamantei precizări cu privire la pretinsele persecuții din motive etnice.
Față de cele expuse, recursul apare fondat, urmând să fie admis, casată sentința și trimisă cauza pentru rejudecare, în sensul sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.F.N. împotriva sentinței civile nr.74 din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 februarie 2004.