Eligibility for post-communist labor benefits: distinction between mandatory military service in labor detachments and subsequent concentration under Law 309/2002
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) admitted the appeal filed by the county pension fund, quashed the lower court’s judgment, and dismissed the plaintiff’s action, leaving the original pension refusal in force. The dispute concerned a civil action challenging a pension authority decision that refused to recognize the claimant as a beneficiary under Law No. 309/2002, which grants benefits to individuals who performed military service in labor detachments under the General Directorate of Labor between 1950 and 1961. The claimant argued he was concentrated in a labor detachment for approximately five months in 1953, but the court determined that his military record and military booklet confirmed he had not completed mandatory military service, and that "concentration" is legally distinct from "military service" under the statute. Applying Article 1 of Law No. 309/2002, the court held that the law exclusively covers persons who performed military service in labor detachments, not those merely subject to post-service concentration, rendering the lower court's admission of the claim unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr.309/2002; Eligibility for post-communist labor benefits: distinction between mandatory military service in labor detachments and subsequent concentration under Law 309/2002: În adevăr, potrivit art. 1 din Legea nr.309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 256 din 2 iulie 2003, a admis acțiunea reclamantului P.I., a anulat hotărârea nr. 3212 din 9 mai 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Hunedoara și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.309/2002, pentru perioada 18 iunie 1953 – 3 decembrie 1953.
S-a reținut că, în perioada 18 iunie 1953 – 3 decembrie 1953, reclamantul a fost concentrat și a prestat muncă în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel că beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Hunedoara – Deva, susținând, în esență, că perioada de concentrare nu este asimilată stagiului militar, pentru ca reclamantul să beneficieze de prevederile Legii nr. 309/2002, cum greșit a reținut prima instanță.
Recursul este fondat.
În adevăr, potrivit art. 1 din Legea nr.309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961.
Or, din actele dosarului, respectiv din fișa de evidență privind stagiul militar, precum și din mențiunea făcută în Livretul militar, rezultă că reclamantul nu a satisfăcut stagiul militar.
Este adevărat că, potrivit Certificatului nr.C.R.347 din 3 septembrie 2002, eliberat de Ministerul Apărării Naționale – U.M.02498 Deva, în perioada 16 iunie 1953 – 3 decembrie 1953 reclamantul a fost concentrat la Detașamentul de Muncă – G.A.S. Periș, însă această perioadă nu constituie stagiu militar, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 309/2002.
Concentrarea se face după efectuarea stagiului militar, iar Legea nr. 309/2002 reglementează numai situația persoanelor care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu și a persoanelor concentrate.
În consecință, soluția adoptată de prima instanță este nelegală și netemeinică, iar recursul fondat, urmând să fie admis, casată sentința și respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 256 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului P.I.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 februarie 2004.