Maintenance of preventive detention post-conviction: application of domestic procedural grounds versus ECHR Article 5(1)(a) for detention based on a court judgment

Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în calitate de instanță de apel, prin încheierea de ședință nr. 27452/3/2008 din 8 septembrie 2009, a amânat din motive de ordin procedural la data de 29 septembrie 2009 soluționarea căilor de atac declarate de inculpații N.G., J.L., N.S. și G.D.G., interval de timp în care a menținut arestarea preventivă în cauză a tuturor inculpaților-apelanți sus-menționați în conformitate cu dispozițiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel instanța de control judiciar a constat că cei patru inculpați au fost condamnați la judecata în fond prin sentința penală apelată nr. 444 din 23 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea în participație în cursul anului 2007 pe raza județului Ilfov, a infracțiunilor concurente de tâlhărie, furt calificat, ultraj și asociere în vederea săvârșirii la infracțiuni prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), art. 21 lit. a), b) și art. 3 C. pen., art. 208 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 323 C. pen. în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la pedepse cu executare în regim de detenție cuprinse între 7 și 15 ani închisoare, situație juridică în baza căreia s-a apreciat că se mențin în continuare, cu consecințele arătate prin încheierea atacată, temeiurile inițiale au impus arestarea preventivă a inculpaților în cursul urmăririi penale cu începere de la 20 februarie 2008, prevăzute de art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. [„inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa (.) închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”].

2. Recursul declarat împotriva încheierii amintite de către inculpatul G.D.G., cu solicitarea de a se reexamina situația juridică a acestuia la momentul judecății în apel în sensul revocării arestării preventive și punerii sale în libertate prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 160b C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății”) instanța este obligată să verifice periodic dar numai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive [alin. (1)] putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată a inculpatului „dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate”

[alin. (2)] ori menținerea arestării preventive „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate” [alin. (3)].

Din examinarea lucrărilor dosarului și a încheierii atacate rezultă că instanța de apel a făcut în mod justificat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen. întrucât arestarea preventivă a inculpatului-recurent, cât și a celorlalți inculpați-apelanți, dispusă în recursul urmăririi penale cu începere de la 20 februarie 2008 a fost luată/prelungită succesiv ulterior pentru cazul legal prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. și cu respectarea garanțiilor procesuale prevăzute de art. 1491, art. 150, art. 159 C. proc. pen. iar temeiurile inițiale de bănuială legitimă privind participarea inculpatului la săvârșirea unor infracțiuni grave pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani au fost confirmate prin condamnarea sa în primă instanță, prin sentința penală nr. 444 din 23 aprilie 2009 în baza art. 20 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e) și art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În plus, condamnarea în primă instanță chiar nedefinitivă, justifică menținerea arestării preventive a inculpatului-apelant pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentale ratificate și de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv „dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”.

Ca atare, solicitarea inculpatului de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. este lipsită de temeiuri de fapt justificative, menținându-se încheierea atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul-inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D.G. împotriva încheierii din 8 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 27452/3/2008.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 septembrie 2009.