Maintenance of preventive detention for robbery and attempted grievous homicide despite first-instance conviction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appeals of the two defendants, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to maintain their preventive detention and ordering each to pay 400 lei in judicial expenses, with 200 lei of that amount advanced by the state for court-appointed counsel. The dispute concerned the legality of maintaining preventive detention in a criminal case involving charges of robbery and attempted grievous homicide, where the defendants had been convicted by the first-instance tribunal to 17 years imprisonment and were seeking release based on the argument that the grounds for detention had ceased to exist. The court determined that the detention remained legally justified under the Code of Criminal Procedure because the offenses carried a statutory penalty exceeding four years’ imprisonment, the original detention order was validly based on solid evidence and public order risks, and the concrete social danger posed by the defendants persisted, leading to the definitive rejection of the appeals under the procedural provisions governing the cassation court’s authority to uphold lower court decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 3002 C. proc. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Maintenance of preventive detention for robbery and attempted grievous homicide despite first-instance conviction: The dispute concerned the legality of maintaining preventive detention in a criminal case involving charges of robbery and attempted grievous homicide, where the defendants had been convicted by the first-instance tribunal to 17 years imprisonment and were seeking release based on the argument that the grounds for detention had ceased to exist. The court determined that the detention remained legally justified under the Code of Criminal Procedure because the offenses carried a statutory penalty exceeding four years’ imprisonment, the original detention order was validly based on solid evidence and public order risks, and the concrete social danger posed by the defendants persisted, leading to the definitive rejection of the appeals under the procedural provisions governing the cassation court’s authority to uphold lower court decisions.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the specific procedural basis for rejecting the appeals as unfounded in the operative part of the decision.
Cited in the dispositive to govern the legal consequences of the rejection of the appeals, such as the obligation to pay judicial costs.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații P.V. și C.A. împotriva sentinței penale nr. 109/ D din 27 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, a menținut starea de arest a inculpaților, în baza art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen.
Curtea de apel a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind indicii temeinice că cei doi inculpați, în noaptea de 30 decembrie 2000, s-au deplasat la o casă de schimb valutar din Cluj-Napoca, unde inculpatul C.A. a tras două focuri de armă asupra casierei K.I., iar P.V. a sustras diferite sume de bani, lei și valută.
Urmare leziunilor produse, partea vătămată a necesitat peste 60 de zile îngrijiri medicale, iar viața i-a fost pusă în primejdie.
Faptele imputate sunt sancționate de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică dacă inculpații ar fi lăsați în libertate, astfel că s-a apreciat că nu au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii preventive, dispunându-se menținerea acesteia.
Împotriva încheierii, inculpații au declarat recurs, solicitând punerea în libertate.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea cauzei rezultă că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpaților la data de 25 decembrie 2004, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și tentativă la omor deosebit de grav, măsură prelungită și menținută apoi în condițiile legii.
De altfel, pentru faptele comise, cei doi inculpați au fost condamnați în primă instanță la pedeapsa de 17 ani închisoare, iar apelul este în curs de soluționare.
În raport de aceasta, Înalta Curte constată că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul social concret pe care îl reprezintă inculpații pentru ordinea publică se menține, în cauză fiind indicii temeinice că s-au săvârșit infracțiunile de tâlhărie și tentativă la omor deosebit de grav, ce li se impută.
Din modalitatea de comitere a faptelor rezultă date certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că în mod temeinic și legal măsura arestării preventive a fost menținută.
Conform dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților P.V. și C.A. vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.V. și C.A. împotriva încheierii din 3 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. 3205/117/2008.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 iunie 2009