Continued preventive detention for aggravated murder: sufficiency of concrete social danger under Romanian Criminal Procedure Code

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin încheierea din 28 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4840/30/2008, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului N.C.S.

Pentru a hotărî astfel, instanța investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul N.C.S. împotriva sentinței penale nr. 139 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, a reținut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri față de inculpat subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul N.C.S., care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Prin sentința penală nr. 139/PI din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul 4840/30/2008, în baza art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. b) și c) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.C.S. la pedeapsa detențiunii pe viață și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului N.C.S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În sarcina inculpatului s-a reținut că, la data de 27 ianuarie 2008, s-a deplasat la locuința din Beregsau Mare a victimelor M.V., în vârstă de 76 de ani, și M.E., în vârstă de 73 de ani, victime pe care le cunoștea și în contextul unor discuții cu acestea, profitând de vârsta înaintată și neatenția lor, Ie-a aplicat multiple lovituri de cuțit, care au condus la decesul acestora.

Împotriva hotărârii primei instanțe, a declarat apel inculpatul N.C.S., cauza formând obiectul dosarului nr. 4840/30/2008 al Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6485/121/2008.

La termenul din 28 mai 2009, fixat pentru judecarea apelului declarat de inculpatul N.C.S., instanța de control judiciar a menținut starea de arest a acestuia, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.

De la această regulă, există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c). Conform textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Înalta Curte constată că, în cauza supusă analizei, au fost respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din prevederile Convenției.

Astfel, potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În prezenta cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a constatat corect că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului N.C.S.

Astfel, sunt îndeplinite în continuare condițiile cumulative impuse de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 143 din același cod, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, în sensul că în sarcina acestuia s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică este evidențiat atât de gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina inculpatului, circumstanțele reale ale comiterii acesteia, urmarea produsă, cât și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a mai fost condamnat anterior, în timpul minorității, pentru săvârșirea, în condiții similare, a unei alte infracțiuni de omor deosebit de grav, astfel că lăsarea acestuia în libertate poate crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate și de neîncredere în justiție.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C.S. împotriva încheierii din 28 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4840/30/2008 .

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C.S. împotriva încheierii din 28 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4840/30/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.