Criminal complaint against judicial executor fails; abuse-of-office and non-compliance claims rejected, appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 207/PI din 11 septembrie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul prevederilor art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarii K.I., K.F.K. și K.R.L. împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 590/P/2007 .

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Petiționarii K.I., K.F.K. și K.R.L., prin curator K.A. au formulat plângere penală și au solicitat trimiterea în judecată a făptuitorului, executor judecătoresc M.S.R., pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 C. pen., motivând că acesta a săvârșit abuzuri cu prilejul executării unei creanțe izvorâte dintr-un contract de împrumut

Prin rezoluția penală nr. 590/P/2007 din 31 martie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și alin. (6/1) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.S.R., executor judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 271 C. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală, fiind de natură civilă.

Prin rezoluția mai sus menționată s-a reținut că din probatoriul administrat rezultă că, executorul judecătoresc a întocmit acte legale, respectiv procese verbale pentru toate actele de executare pe care le-a efectuat, conform art. 388 C. proc. civ., în dosarul nr. 350EX/2004 și că, reclamanții au uzat de fiecare dată de prevederile art. 399 C. proc. civ., formulând contestații la executare. Astfel, actele întocmite de executorul judecătoresc în dosarul nr. 350Ex/2004 au fost validate de către instanța judecătorească, neconstatându-se că acesta ar fi acționat abuziv sau cu ignorarea legii.

Împotriva rezoluției procurorului, petiționarii, prin mandatar, au formulat plângere la procurorul ierarhic superior, și prin rezoluția dată în dosarul nr. 8928/2172/11//7/2008 din 9 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 278 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de K.I., K.F.K. și K.R.L., prin mandatar K.A., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată în dosarul nr. 590/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cu motivarea că din analiza actelor premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză, se constată că soluția adoptată este legală și temeinică și în mod corect, procurorul anchetator a reținut în cuprinsul rezoluției nr. 590/P/ 2007 că toate actele de executare din dosarul execuțional nr. 350/EX/2004 au fost întocmite de către executorul judecătoresc M.S.R. cu respectarea dispozițiilor legale în materie, acestea fiind menținute de către instanța judecătorească.

Împotriva celor două rezoluții, petiționarii, au formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., adresată Judecătoriei Timișoara și prin sentința penală nr. 1552 din 18 iunie 2008, Judecătoria Timișoara în temeiul art. 42 raportat la art. 2781 si art. 281 lit. b) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a plângerii introdusa de petentii K.I., K.F., și K.R.L. în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința penală nr. 207/PI din 11 septembrie 2008, examinând plângerea, în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarii K.I., K.F.K. și K.R.L., împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 590/P/2007, cu motivarea că în mod corect plângerea petenților a fost respinsă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cu motivarea că, așa cum petenții au menționat în plângerea penală, au restituit doar suma de 91.862.000 Rol, rămânând neachitată suma de 175.000.000 Rol, la care au fost calculate dobânzi pentru întârzieri de plată, astfel că, a constatat că nu există motive de desființare a rezoluțiilor pronunțate de procuror.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Timișoara au declarat recurs petiționarii K.I., K.F.K. și K.R.L., prin care au solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea plângerii formulată, arătând că hotărârea pronunțată este netemeinică, întrucât, executorul judecătoresc se face vinovat săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și a îndeplinit acte de executare silită, fără a constata nelegalitatea titlului.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv rezoluțiile atacate și hotărârea primei instanțe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de petiționarii K.I., K.F.K. și K.R.L., întrucât, în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că intimatul M.S.R., executor judecătoresc, ar fi comis infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 C. pen.

Curtea de Apel Timișoara, în mod corect a constatat, în urma analizării probelor, că intimatul M.S.R. nu a săvârșit fapte care să-i atragă acestuia răspunderea penală.

Faptul că petiționarii sunt nemulțumiți de activitatea intimatului, nu constituie o vătămare a intereselor legale, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 246 C. pen., și art. 271 din același cod, iar din analiza actelor existente la dosarul cauzei rezultă că executorul judecătoresc și-a respectat îndatoririle de serviciu, iar actele sale au fost menținute de către instanța judecătorească.

Faptele intimatului nu constituie motive pentru tragerea la răspundere penală a acestuia, dacă nu este dovedită existența altor împrejurări de fapt, care să fi determinat exercitarea cu bună știință, în mod defectuos, a atribuțiilor de serviciu sau nerespectarea hotărârilor judecătorești.

Împrejurarea că petiționarii sunt nemulțumiți de demersurile efectuate de executorul judecătoresc nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor și a infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.

Înalta Curte apreciază ca fiind legale și temeinice argumentele expuse atât în cele două rezoluții cât și în sentința recurată, astfel, în mod întemeiat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror a fost menținută de către Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursurile declarate de petiționarii K.I., K.F.K. și K.R.L., ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii K.I., K.F.K. și K.R.L., împotriva sentinței penale nr. 207/PI din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții petiționari la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.