Admissibility of nullity appeal by accessory intervener despite favorable principal party outcome; inapplicability of procedural omission ground

Asupra contestației în anulare față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 14/C/Cons din data de 14 martie 2006, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanții A.S.M.C.P. SA BRAȘOV, R.N., M.C., S.I. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA BRAȘOV, având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A din data de 30 martie 2005 adoptată de pârâta SC P. SA BRAȘOV prin care a fost ales Consiliul de Administrație al pârâtei.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (2) din Legea nr.31/1990 a societăților comerciale, acționarul O.C. a reprezentat în A.G.O.A. din data de 30 martie 2004 a SC P. SA acționarul persoană juridică A.S.M.C. P. SA votând Consiliul de Administrație al SC P. SA potrivit mandatului încredințat de reclamanta A.S.M.C. În consecință, în condițiile în care hotărârea A.S.M.C. din data de 30 martie 2004 și mandatul de reprezentare nr. 485 din 30 martie 2004 nu au fost anulate, fiind legal emise, acțiunea a fost respinsă.

Soluția primei instanțe a fost schimbată prin decizia nr. 112/Ap din data de 10 octombrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, în sensul admiterii apelului formulat de reclamanții A.S.M.P. SA BRAȘOV, R.N., M.C. și S.I., admiterii acțiunii reclamanților și constatării nulității hotărârii A.G.E.A din data de 30 martie 2005 adoptată de pârâtă și radierii din Registrul Comerțului a înregistrării efectuate în baza hotărârii anulată ; de asemenea a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta O.C.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs pârâta SC P. SA BRAȘOV, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 141 din data de 24 ianuarie 2008 a respins recursul pârâtei, precum și cererea de intervenție formulată de intimații B.G., M.S., P.E., S.O., M.V.A. și O.C.

Împotriva deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului, pârâta SC P. SA BRAȘOV a formulat la data de 28 martie 2008, contestație în anulare care a fost respinsă ca nefondată, prin decizia nr. 2748 din 7 octombrie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în cadrul dosarului nr. 2891/1/2008 constatând neîntrunite condițiile art. 318 C. proc. civ.

A.S.M.C. SC P. BRAȘOV la data de 20 iunie 2008 a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 141 din data de 24 ianuarie 2008, pronunțată în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respinsă ca nefondată prin decizia nr. 3724 din 10 decembrie 2008, în cadrul dosarului nr. 5379/1/2008. Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 20 iunie 2008 T.P. a formulat contestație în anulare, în susținerea căreia a invocat dispozițiile art. 317 și art. 319 C. proc. civ. În esență, contestatorul a susținut că a formulat o cerere de intervenție în cadrul dosarului nr. 171/1/2007 în interesul A.S.M.C. SC P. SA.

În continuare a arătat că, prin încheierea de ședință din data de 18 mai 2007, instanța de recurs a încuviințat în principiu cererea de intervenție, însă nu a fost citat pe parcursul procesului, instanța de recurs omițând să se pronunțe asupra cererii de intervenție pe care a formulat-o, situație în care decizia pronunțată în recurs este nulă.

Înalta Curte, luând în examinare motivele contestației în anulare de față, raportat la condițiile de admisibilitate ale acestei căi de atac, având în vedere subiectele care pot promova contestația în anulare, constată următoarele:

1. Prin cererea depusă în dosarul nr. 171/1/2007, la data de 18 mai 2007, contestatorul T.P. a formulat cerere de intervenție în interesul A.S.M.C. P. SA BRAȘOV (care deține calitatea de reclamant în prezenta cauză), prin care a solicitat admiterea recursului declarat de către recurenta pârâtă SC P. SA BRAȘOV, modificarea deciziei recurată, în sensul respingerii apelului promovat de către reclamanții A.S.M.P. SA BRAȘOV, R.N., M.C. și S.I. și respingerii acțiunii introductive.

Prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2007, instanța a admis în principiu cererile de intervenție accesorie formulate în cadrul recursului, atât în interesul recurentei pârâte cât și în interesul intimatei reclamantă A.S.M.C.P. SA BRAȘOV.

Prin decizia nr. 141 din data de 24 ianuarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, respinge recursul pârâtei SC P. SA BRAȘOV și cererea de intervenție formulată de către intimații B.G., M.S., P.E., S.O., M.V.A. și O.C. în interesul recurentei, fără a se pronunța asupra cererii de intervenție formulată de către T.P.

Pornind de la efectele juridice ale admiterii în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de către contestatorul T.P., Înalta Curte constată că poziția procesuală a părții care intervine este subordonată părții pe care o apără, terțul luând procedura în starea în care se afla în acel moment. Astfel, contestatorul T.P. a formulat cerere de intervenție accesorie la data de 18 mai 2007, prin care a indicat în mod corect numărul dosarului de recurs și termenul de judecată acordat acestuia. Deși nu a fost prezent la termenele de judecată stabilite pentru soluționarea recursului, respectiv 18 octombrie 2007 și 24 ianuarie 2008, intervenientul poate săvârși numai acele acte de procedură prin care sprijină, în mod obiectiv, poziția procesuală a părții în favoarea căreia s-a formulat intervenția.

În raport de cele arătate, partea în folosul căreia a intervenit, respectiv reclamanta A.S.M.C.P. SA BRAȘOV, a câștigat procesul de față, astfel încât , demersul juridic al contestatorului prin care urmărește schimbarea soluției este lipsit de fundament.

Mai mult decât atât, prin cererea înregistrată la data de 20 iunie 2008, A.S.M.C. SC P. BRAȘOV a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 141 din data de 24 ianuarie 2008, pronunțată în recurs, invocând în fapt aceleași motive dezvoltate de către contestatorul T.P. prin cererea de față. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3724 din data de 10 decembrie 2008 a respins contestația în anulare.

Un alt argument în sprijinul celor arătate sunt și dispozițiile art. 56 C. proc. civ., care dispun în sensul că ,, Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs ” Dispozițiile citate trebuie interpretate în sensul că apelul sau recursul declarat de intervenientul în interesul uneia dintre părți se va respinge ca neavenit, dacă partea în sprijinul căreia s-a intervenit nu și-a exercitat ea însăși dreptul la apel ori la recurs. Extinzând aceste dispoziții la calea de atac a contestației în anulare, rezultă că întrucât A.S.M.C. SC P. BRAȘOV nu a declarat recurs, fiind partea care a câștigat procesul, calea de atac promovată de intervenientul accesoriu T.P. este neavenită.

2. Contestatorul T.P. a invocat de asemenea, în susținerea contestației în anulare că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra cererii de intervenție prin dispozitivul deciziei pronunțată, ceea ce atrage incidența motivului prevăzut de art. 318 teza II C. proc. civ. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că această cale de atac nu poate fi utilizată pentru remedierea greșelilor de fond, greșelilor de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a dispozițiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece ar însemna o rejudecare a recursului. În situația de față, nesoluționarea cererii de intervenție de către instanța de recurs, nu deschide părții posibilitatea de a uza de această cale de atac.

În consecință, contestația în anulare va fi respinsă, prin interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 56 și art.318 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul T.P. împotriva deciziei nr. 141 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 171/1/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.