Extraordinary review for newly discovered evidence in commercial litigation challenging the validity of a real security contract and procedural standing.

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Primind spre soluționare pe fond, după casare, acțiunea formulată de reclamanta SC C.G. SRL Iași Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a pronunțat sentința comercială nr. 184 din 26 septembrie 2007 prin care:

- a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC C.G. SRL și a respins acțiunea formulată de reclamantă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R.B. SA și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții A.G. și A.E. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepțiile autorității de lucru judecat și prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta A.V.A.S. București ca neîntemeiate;

- a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenții A.G. și A.E. ca neîntemeiată.

La pronunțarea hotărârii de mai sus, instanța de fond a avut în vedere regimul nulităților absolute, al contractului de garanție imobiliară cu toate consecințele rezultând din semnarea unui atare contract conceptul și condițiile în care se constată autoritatea de lucru judecat, ale prescripției dreptului material la acțiune astfel cum este reglementat prin O.U.G. nr. 51/1998, iar pe fondul cauzei s-a raportat la neanalizarea raportului de expertiză criminalistică extrajudiciară depus la dosar de intervenienți, cu privire la care în hotărârea sa instanța de fond a stabilit că mențiunea referitoare la contractul de garanție imobiliară a cărui nulitate s-a solicitat a se constata, îmbracă forma autentică, respectiv îndeplinește condițiile stabilite de lege ad validitatem.

Recursul comun declarat de reclamanta SC C.G. SRL Iași și intervenienții A.G. și A.E. împotriva sentinței de mai sus, a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2570 din 24 septembrie 2008, care a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta și intervenienții au formulat cerere de revizuire, în motivarea căreia au susținut că au descoperit acte noi, care, dacă ar fi fost cunoscute de instanța de judecată alta ar fi fost soluția pronunțată în cauză. Aceste înscrisuri se află în prezent la Camera Notarilor Publici.

Au susținut că autentificarea contractului de garanție imobiliară s-a făcut în fals de o persoană fără a avea calitate, delegația persoanei respective fiind dată pentru un alt contract de garanție imobiliară din 17 aprilie 1999.

Au precizat că semnăturile aparțin intervenienților dar nu se cunoaște de către aceștia cum au ajuns pe un asemenea contract, iar în contractul de credit din 21 martie 1995 intervenienții nu sunt parte.

Intervenienții au mai susținut în cererea de revizuire că A.V.A.S. i-a executat silit fără a deține un titlu executoriu.

Au fost invocate în drept prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Cererea de revizuire de față este nefondată.

Potrivit reglementărilor cuprinse în art. 322 pct. 2 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Textul procedural enunțat vizează trei ipoteze care însă nu se regăsesc în motivarea cererii de revizuire.

Pentru argumentarea primei ipoteze revizuienții nu au precizat asupra căror lucruri nu s-a pronunțat instanța de recurs.

În ce privesc celelalte două ipoteze, minus petiția și plus petita, prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se reține că din considerentele deciziei pronunțate în recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanțele de fond și recurs au aplicat corect legea prin respingerea acțiunii, respectiv a recursului, instanța de recurs în cele 17 pagini ale hotărârii pronunțate în cauză neomițând să se pronunțe asupra vreunui aspect privind înscrisurile, probele invocate, raportul de expertiză extrajudiciară legate de constatarea nulității contractului de garanție imobiliară ce formează obiectul cauzei și nici că s-a dat mai mult decât s-a cerut.

De asemenea și sub aspectul reglementărilor cuprinse în art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea de revizuire a deciziei nr. 2570 din 24 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, nu este întemeiată.

Legea procedurală prevede în textul pct. 5 al art. 322 că revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat s-au s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. invocate de revizuienți ca temei al cererii de revizuire nu pot fi aplicate în speță întrucât nu s-a făcut dovada unor înscrisuri noi, situația semnalată de revizuienți nu îndeplinește condiția de înscrisuri noi deținute de partea potrivnică ce ar fi fost hotărâtoare pentru soluționarea cauzei, semnăturile de pe contractul de garanție imobiliară au constituit motivul acțiunii în constatarea nulității acestui contract, aspect analizat de instanța de recurs.

Tot astfel nu este îndeplinită nici condiția existenței vreunei hotărâri modificată între timp, pe care s-a întemeiat decizia a cărei revizuire s-a solicitat.

Pentru considerentele de mai sus, urmează a se constata, că este nefondată cererea de revizuire care se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC C.G. SRL Iași, A.G. și A.E. împotriva deciziei nr. 2570 din 24 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 martie 2009.