Inapplicability of residential tenant protection ordinance to commercial premises in compulsory lease action
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, rendering the decision final and leaving in force the lower court rulings that dismissed the claimant's action as inadmissible. The case involved a commercial company seeking a court order compelling private individuals to enter into a five-year lease for a cellar space in a building, which the company used for a general store; the lower courts had ruled the action inadmissible because the statutory basis cited by the claimant did not apply to commercial premises. The Supreme Court affirmed this outcome on the basis that Emergency Ordinance No. 40/1999 strictly protects tenants of residential spaces and does not cover commercial activities, thus prohibiting a landlord from being legally compelled to lease property even to a commercial entity, with the court further noting that the appeal did not meet the grounds for illegality under Article 304(9) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Inapplicability of residential tenant protection ordinance to commercial premises in compulsory lease action: În enumerarea contractelor de închiriere făcută la art. 1 din această ordonanță nu se regăsesc și spațiile comerciale și, cum nu se poate adăuga la lege, corect instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond de respingere ca inadmisibilă a acțiunii introductive la instanță formulată de reclamantă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea ce a formulat obiectul dosarului nr. 13144/63/2007 al Tribunalului Dolj, secția comercială, reclamanta SC C.P. SRL Craiova a acționat în judecată pe pârâții C.A., M.S.M., P.R. și B.P.I., pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâții să fie obligați să încheie cu reclamanta un contract de închiriere pe termen de cinci ani pentru spațiul, respectiv pivnița de sub imobilul situat în Craiova, folosit de reclamantă cu destinația de magazin general.
Prin sentința nr. 3994 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei, instanța de fond reținând că întrucât spațiul ocupat are destinație comercială, prevederile O.U.G. nr. 40/1999, invocat de reclamantă ca temei de drept a acțiunii, nu sunt aplicabile, ordonanța menționată reglementând protecția chiriașilor pentru spațiile deținute ca locuințe.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2008, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a susținut că a fost dată cu greșita aplicare și interpretare a legii.
A susținut astfel că spațiul ce a solicitat a i se închiria de către pârâți este potrivit fișelor tehnice ale imobilului, spațiu cu destinație locativă și ca atare intră sub incidența prevederilor O.U.G. nr. 40/1999.
A susținut de asemenea că se impun de urgență efectuarea unor reparații începând cu structura de rezistență de la subsolul imobilului.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din titulatura pe care o poartă ordonanța de urgență indicată de reclamantă ca temei al acțiunii sale, respectiv „O.U. nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinație de locuință”, rezultă că acest act normativ nu privește și spațiile folosite de persoanele juridice pentru activități comerciale.
În enumerarea contractelor de închiriere făcută la art. 1 din această ordonanță nu se regăsesc și spațiile comerciale și, cum nu se poate adăuga la lege, corect instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond de respingere ca inadmisibilă a acțiunii introductive la instanță formulată de reclamantă.
Cum pârâții nu pot fi obligați să închirieze proprietatea lor - chiar și o pivniță – iar recursul reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca motiv de nelegalitate în prezența căruia se poate cere modificarea hotărârii, urmează ca acest recurs, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.P. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 28 din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 martie 2009.