Lease Residual Value Counterclaim Upheld; Lessee’s Modified Claim Rejected as Impermissible

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC S. Satu Mare, a chemat în judecată pe pârâta SC F. SRL, solicitând obligarea acesteia la predarea imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar din 1998 încetat la data de 1 iulie 2003, întrucât a refuzat să plătească prețul activului la nivelul valorii reziduale.

Prin cerere reconvențională, pârâta a solicitat să se constate cuantumul valorii reziduale a contractului de leasing și obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.

Tribunalul Satu Mare, prin sentința civilă nr. 1731/C din 13 noiembrie 2007, a respins acțiunea reclamantei, a admis cererea reconvențională a pârâtei stabilind valoarea reziduală a imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing, la suma de 178.640 lei și a obligat pe reclamantă la 540,3 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în esență că prin sentința civilă nr. 527/LC din 25 noiembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare invocabilă prin decizia nr. 3366/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta acțiunii de față a fost obligată să respecte obligația contractului de leasing asumată la art. 3 lit. c) respectiv să dea posibilitatea utilizatorului să cumpere spațiul comercial. Reglementat de O.U.G. nr. 51/1997, contractul de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare predarea vânzarea prin negociere directă între părți iar în caz de neînțelegere să se adreseze instanței judecătorești. Întrucât contractul nu prevedea valoarea totală a contractului și valoarea reziduală, expertiza efectuată a stabilit valoarea de piață a spațiului din care se deduce valoarea redevenței totale.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia GO/A/C din 6 mai 2008 a respins ca nefondat recursul pârâtei considerând că modificarea obiectului cererii reconvenționale după închiderea dezbaterilor contravine dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. așa încât instanța de fond a soluționat cererea inițial formulată, iar cererile noi formulate în apel nu pot fi analizate.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta - reclamantă a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că după pronunțarea deciziei nr. 1778/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și-a precizat cererea reconvențională în sensul că a solicitat să se constate că nu există valoare reziduală iar instanțele de fond greșit au apreciat precizarea drept o modificare a obiectului acțiunii aplicând greșit prevederile art. 132 alin. (2) pct. 4.

Instanțele de fond s-au pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut solicitând expres atât verbal cât și prin notele scrise să se constate că nu există valoare reziduală.

Greșit instanța de fond a stabilit valoarea reziduală ca diferența între valoarea de circulație și valoarea redevenței plătite în timp ce art. 2 din O.U.G. nr. 51/1997 definește valoarea reziduală ca valoarea la care după achitarea tuturor ratelor de leasing precum și a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul de proprietate.

Mai susține recurenta că decizia nr. 1778/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost obligată proprietara să vândă imobilul după achitarea sumei ce rezultă din regularizarea redevenței totale.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Prevederile art. 132 C. proc. civ. stabilesc că întregirea sau modificarea cererii de chemare în judecată se poate face până la prima zi de înfățișare, iar în cazul în care cererea în constatare se înlocuiește printr-o cerere în realizare iar în cazul în care cererea în constatare poate fi primită, nu se socotește modificată acțiunea.

Prin concluziile verbale din 30 octombrie 2007, reprezentantul pârâtei a solicitat admiterea cererii sale reconvenționale susținând că la expirarea contractului trebuie regularizate redevențele în sumă de 333.000.000 lei din care se scade ce s-a achitat, cu obligarea reclamantei la încheierea actului și transmiterea lui.

Instanța de fond la acel termen a declarat închise dezbaterile și a amânat pronunțarea pentru termenul din 6 noiembrie apoi 13 noiembrie 2007.

Prin concluziile scrise depuse la 12 noiembrie 2007, pârâta a solicitat instanței să se constate că nu e stabilită, în contractul de leasing imobiliar, valoare reziduală cu consecința vânzării imobilului după regularizarea redevenței totale și să se constate că pârâta a achitat în întregime redevența reactualizată.

Astfel condițiile prevăzute de pct. 4 al art. 132 alin. (2) nu sunt îndeplinite iar noile cereri depuse după închiderea dezbaterilor au caracter de modificare a acesteia, întrucât acțiunea în constatare nu a fost înlocuită cu o cerere în realizare, ci cu o cerere în constatare având alt obiect.

În privința greșitei interpretări a prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 51/1977 și 27 din O.U.G. nr. 88/1997, recurenta, nesusținut, consideră că lipsa unei clauze privind valoarea reziduală înlătură obligația de plată a diferenței dintre valoarea lucrului și ratele plătite.

Prevederile sus menționate au fost avute în vedere când jurisprudența a stabilit, constant, obligația proprietarului de a vinde imobilul utilizatorului după achitarea sumei ce a rezultat din regularizarea redevenței totale.

Așadar instanța de fond în interpretarea judicioasă a textelor de lege citate a stabilit diferența între valoarea lucrului vândut și a ratelor achitate, regularizând redevența totală.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 60/A-C din 6 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Având în vedere culpa procesuală și prevederile art. 274 C. proc. civ. instanța va obliga partea căzută în pretenții la cheltuieli de judecată în sumă de 6.512 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 60/2008 A/C din 6 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Obligă pe recurentă la cheltuieli de judecată în sumă de 6.512 lei către intimata SC S. SA Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 martie 2009.