Validity of Lease Termination Signed by Outdated Representative Before Official Gazette Publication of Management Change

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 martie 2007 reclamanta SC T.A.S. SRL București cheamă în judecată pe pârâtul I.D. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat acesta să respecte contractul de închiriere încheiat între părți în 12 decembrie 2003 în sensul de a-i permite reclamantei accesul în imobilul închiriat.

Pârâtul formulează cerere reconvențională solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate rezilierea prin acordul părților a contractului de închiriere în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 1964 din 11 aprilie 2007 Judecătoria Buftea admite excepția necompetenței materiale a judecătoriei, invocată de pârât, și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială, reținând caracterul comercial al cauzei, având obiect neevaluabil în bani, față de art. 56 C. com. raportat la art. 4 și art. 7 C. com. și dând eficiență dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. com.

Prin sentința comercială nr. 1323 din 30 ianuarie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă, obligă pe pârât să respecte contractul de închiriere în litigiu în sensul de a permite reclamantei - pârâte accesul în imobilul închiriat și respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant, reținând că cererea de reziliere a contractului în cauză, înregistrată la D.G.F.P. Ilfov de către pârâtul - reclamant la 28 iunie 2006, la care s-a atașat un pretins acord al reclamantei, nu poate avea eficiență față de contractul de cesiune de părți sociale și actul adițional modificator al actului constitutiv al reclamantei al cărei asociat unic devenea Z.W., înregistrate în Registrul Comerțului de către judecătorul delegat la 26 iunie 2006, și față de faptul că pârâtul a recunoscut că a încasat personal contravaloarea chiriei până la data introducerii acțiunii, iar la data de 28 iunie 2006 persoana care putea angaja pe reclamantă este cea menționată la O.R.C. Tribunalul București.

Prin decizia comercială nr. 374 din 9 septembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât împotriva sentinței primei instanțe, reținând, în acest sens, că la data de 28 iunie 2006, data formulării cererii de reziliere a contractului de închiriere, reclamanta - intimată prin reprezentantul său legal nu și-a exprimat consimțământul la această reziliere, astfel că nu se poate pretinde că între părți ar fi existat acordul de voință în sensul rezilierii contractului.

Împotriva deciziei de mai sus pârâtul declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, admiterea apelului său, și, pe fond, respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale în sensul constatării rezilierii prin acordul părților a contractului de închiriere în litigiu.

În fundamentarea recursului său recurentul critică instanța de apel pentru greșita aplicare a prevederilor legale în materia opozabilității față de terți a schimbării administratorului unei societăți comerciale cu răspundere limitată, ignorând că cererea de reziliere a contractului a fost semnată la D.G.F.P. Ilfov de către o persoană fizică, reprezentant al locatarei reclamante, care deținea originalul contractului de închiriere în cauză și ștampila societății comerciale, pe care a și utilizat-o, neprezentându-se, la acel moment, dovada existenței unui alt reprezentant legal al intimatei - reclamante cu privire la persoana căruia să fi fost înștiințat recurentul, instanța criticată făcând o aplicare eronată a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 26/1990 și ale art. 26 alin. (2) din aceeași lege, precum și ale art. 204 alin. (5), art. 54 alin. (2) și art. 55 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care actul adițional la actul constitutiv al societății reclamante - prin care a fost schimbat și administratorul acesteia - a fost publicat în M. Of. partea a IV-a nr. 2457/7.08.2006, mult după semnarea - la 28 iunie 2006 - a cererii de reziliere a contractului în litigiu de către dl. F.O.S., legitimat cu procura dată la Aman, Iordania, la 12 iunie 2006 de către administratorul de la acel moment al intimatei, dl. A.Q.F.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât, prin încheierea judecătorului delegat din 28 iunie 2006 de înscriere în Registrul Comerțului a actului adițional prin care se numea un nou administrator, această numire a devenit opozabilă și recurentului, astfel că decizia recurată a fost pronunțată cu corecta aplicare a legii de către instanța de apel, aceasta constatând întemeiat că lipsește acordul reclamantei - intimate pentru rezilierea contractului în litigiu, recursul recurentului fiind, de altfel, în aceste condiții și nemotivat – în opinia intimatei.

Din examinarea criticilor recurentului prin prisma motivului de recurs invocat reiese că acestea sunt întemeiate.

În acest sens, din examinarea actelor dosarului se constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 204 alin. (5) din aceeași lege, ignorând că intimata - reclamantă – societate comercială – nu putea invoca față de terț, respectiv față de pârâtul - recurent, numirea în funcția de administrator - reprezentant legal - a unei alte persoane câtă vreme această numire nu a fost publicată în conformitate cu legea, adică – în speță – în Monitorul Oficial. Or, în cauza de față, publicarea actului adițional la actul constitutiv al societății comerciale reclamante, prin care a fost desemnat un alt administrator, reprezentant legal al acesteia, s-a făcut în M. Of. partea a IV-a din 7.08.2006, aceasta fiind data la care recurentul - pârât a putut cunoaște că locatara cu care încheiase contractul de închiriere în litigiu avea un alt reprezentant legal decât acela care-și exprimase acordul pe cererea de reziliere a menționatului contract înregistrată la A.F.P. Voluntari la 28 iunie aplicând și ștampila reclamantei - intimate, ștampilă a cărei pierdere eventuală societatea comercială în cauză nu a făcut dovadă să o fi reclamat.

În mod netemeinic instanța de apel nu a dat eficiență cererii de reziliere a contractului de închiriere, în cauză, prin acordul părților, câtă vreme pârâtul a probat că cererea de reziliere depusă la A.F.P. Voluntari este semnată de reprezentanții ambelor părți la contractul de închiriere în litigiu, intimata - reclamantă nefăcând dovada că cel care și-a manifestat acordul menționat, semnând și ștampilând înscrisul, nu a fost dl. F.O.S., împuternicit prin procură specială de administratorul de atunci al societății, dl. A.Q.F.

Astfel fiind, criticile recurentului - pârât fiind fondate, decizia recurată constatându-se a fi netemeinică și nelegală, pronunțată cu greșita aplicare a legii, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. recursul declarat de recurent urmează a fi admis și decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul aceleiași părți împotriva sentinței instanței de fond, care urmează a fi schimbată în tot în sensul că urmează a fi respinsă ca nefondată acțiunea principală, formulată de reclamanta SC T.A.S. SRL și urmează a fi admisă cererea reconvențională, formulată de pârâtul I.D., și, pe cale de consecință, urmează a se constata reziliat prin acordul părților contractul de închiriere din 12 decembrie 2003.

Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. intimata - reclamantă, căzută în pretenții, urmează a fi obligată să plătească recurentului - pârât suma de 1.048 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul I.D.

Modifică decizia nr. 374 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în sensul că admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței nr. 1323 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului București.

Schimbă, în tot, sentința de fond în sensul că respinge, ca nefondată, acțiunea principală formulată de SC T.A.S. SRL.

Admite cererea reconvențională formulată de I.D. și constată reziliat contractul de închiriere din 12 decembrie 2003 prin acordul părților.

Obligă intimata - reclamantă la 1.048 lei cheltuieli de judecată către recurentul - pârât, în toate fazele.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 martie 2009.