Eligibility for post-communist ethnic persecution compensation limited to personally persecuted individuals under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision that rejected the claimant's action and confirmed that the administration was not obligated to grant the requested benefits. The case involved an administrative dispute in which a Romanian citizen challenged a county council's decision to deny him the status of a person persecuted for ethnic reasons under Law no. 189/2000, arguing that he suffered the consequences of his father’s forced labor in Hungary during the Hungarian domination period (1943–1944). The decisive legal basis was Article 1 of Law no. 189/2000, which strictly limits eligibility to individuals who personally endured specific forms of persecution (such as deportation, detention, or forced labor) during the period of 1940–1945; the court held that the law does not provide for the transmission of this status to children or family members through succession of rights, nor does it cover the indirect consequences of a parent's persecution, except for the specific case of a surviving spouse who did not remarry.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for post-communist ethnic persecution compensation limited to personally persecuted individuals under Law 189/2000: Or, din cuprinsul acestui certificat rezultă că cel care a prestat muncă în detașamentele de muncă forțată în perioada dominației maghiare, este numitul I.L., tatăl reclamantului, și nu reclamantul, care nu s-a aflat în niciuna din situațiile prevăzute de legiuitor la art. 1 din lege.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.P. a chemat în judecată C.J.P. Bistrița – Năsăud, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 2785 din 19 martie 2008 emisă de aceasta din urmă și, obligarea ei să-i recunoască, în temeiul Legii nr. 189/2000, calitatea de persecutat din motive etnice.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că prin Certificatul nr. C/27 din 11 februarie 2008 eliberat de A.N. – Direcția Județeană Bistrița – Năsăud, a dovedit că tatăl său, I.L., în prezent decedat, a prestat muncă forțată în Ungaria, în perioada 1 martie 1943 – 10 iunie 1944 datorită dominației maghiare, situație în care este îndreptățit la beneficiile Legii nr. 189/2000, deoarece împreună cu mama și frații săi au suferit consecințele persecuției tatălui lor, forțat să muncească în Ungaria.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 590 din 11 septembrie 2008 a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, reținând că situația acestuia de copil al unei persoane care s-ar fi putut afla într-una din situațiile reglementate de art. 1 alin. (1), nu este reglementată, astfel încât acesta nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut că în mod greșit instanța a reținut că numai tatăl său a fost persecutat din motive etnice, deoarece și el a fost persecutat din motive etnice, întrucât a suferit toate consecințele acestei persecuții, astfel că el nu solicită drepturi compensatorii în calitatea de moștenitor ci, de persoană persecutată din motive etnice.
Recursul este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu;
d) a făcut parte din detașamente de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
În cauză, recurentul – reclamant a solicitat să i se recunoască și să-i fie acordare drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 în baza certificatului nr. C/27/11 februarie 2008 emis de A.N. – Direcția Județeană Bistrița Năsăud.
Or, din cuprinsul acestui certificat rezultă că cel care a prestat muncă în detașamentele de muncă forțată în perioada dominației maghiare, este numitul I.L., tatăl reclamantului, și nu reclamantul, care nu s-a aflat în niciuna din situațiile prevăzute de legiuitor la art. 1 din lege.
Pe de altă parte, Legea nr. 189/2000, nu prevede recunoașterea și stabilirea calității de persoană persecutată etnic, prin succesiuni de drepturi, nici chiar în situația în care unuia dintre părinți i-ar fi fost recunoscută calitatea de persoană persecutată etnic.
Singura excepție, consacrată de legiuitor este aceia a soției supraviețuitoare reglementată de art. 3 din lege, căreia i se recunoaște un astfel de drept, cu condiția de a nu se fi recăsătorit, ulterior decesului soțului.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, întrucât situația acestuia nu este reglementată de acest act normativ.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.P. împotriva sentinței civile nr. 590 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.