Appellate court quashed lower ruling and held government decree defining birth for family allowance illegal due to discrimination between live-born twins and adopted siblings.

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 110 din 10 iunie 2009 Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că definiția pe care actele administrative normative atacate o dau noțiunii de „naștere" este în contradicție cu dispozițiile ordonanței de urgență în aplicarea căreia au fost emise și, prin discriminarea pe care o creează între persoane aflate în situații identice, poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise de la însuși scopul pentru care a fost adoptat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D.E.C.

În esență, recurenta arată că acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De asemenea, s-a mai arătat că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.

Criticile aduse de pârâți sunt neîntemeiate, prevederile art. 21 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale.

Potrivit art. 108 din Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 2 din H.G. nr. 2825/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și art. 2 și art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a aceluiași act normativ contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Față de titlul și obiectul de reglementare al actului administrativ contestat, va fi respinsă și susținerea potrivit căreia indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială.

In consecință, fiind motive de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.E.C. împotriva sentinței nr. 110 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că admite excepția de nelegalitate, invocată de reclamanta D.E.C. și constată nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr.1025/2006, raportat la prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iulie 2009.