Inadmissibility of appeal in tacit approval proceedings due to irrevocability of judicial decisions under special legislation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby rendering the lower court's decision, which had dismissed the original claim, final and irrevocable. The dispute concerned a pharmaceutical company's attempt to obtain judicial recognition of the tacit approval of its application for a license to operate a unit at a secondary location, arguing that the public authority failed to respond within the statutory 30-day period. The court determined that the appeal was inadmissible because, pursuant to the special legal framework governing tacit approvals, judicial decisions in such matters are expressly declared irrevocable, thereby precluding the ordinary appeal mechanism. Consequently, the application of the Civil Procedure Code provisions allowing for appeals to appellate court sentences was overridden by the specific legislative provisions rendering the initial decision final.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 din C. proc. civ; Inadmissibility of appeal in tacit approval proceedings due to irrevocability of judicial decisions under special legislation: De asemenea, Curtea de Apel București a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru aprobarea tacită, deoarece reclamanta nu a depus, o dată cu cererea, documentația completă, întocmită potrivit prevederilor legale care reglementează procedura de autorizare, așa cum impune art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 47/2001, astfel că nu se poate reține în sarcina pârâtului o conduită culpabilă în raport cu dispozițiile ordonanței amintite.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ la 7 mai 2008, reclamanta SC I.F. SRL București, în contradictoriu cu pârâtul M.S.(fost M.S.P.), a solicitat să se constate aprobarea tacită a cererii sale de autorizare a activității la sediul secundar, cerere înregistrată sub nr. 70396 din 7 decembrie 2007 și să se dispună eliberarea autorizației, precum și îndeplinirea de către pârât a celorlalte formalități specifice.
Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că a solicitat pârâtului eliberarea autorizației de funcționare a unei unități farmaceutice, însă acesta nu a formulat un răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 6 din O.G. nr. 27/2003, devenind aplicabile prevederile alin. (1) din același articol.
Prin sentința civilă nr. 2308 din 16 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscală, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, Curtea de Apel București a reținut că, prin cererea formulată la 7 decembrie 2007, reclamanta a solicitat pârâtului emiterea autorizației de funcționare pentru o unitate farmaceutică din București, sectorul 2, în cadrul Spitalului Clinic de Urgență S.P. la care, prin adresa din 13 decembrie 2007, pârâtul a restituit dosarul pentru completare.
S-a mai reținut că răspunsul a fost expediat către reclamantă înlăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 27/2002, împrejurare probată prin înscrisurile depuse la dosar.
De asemenea, Curtea de Apel București a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru aprobarea tacită, deoarece reclamanta nu a depus, o dată cu cererea, documentația completă, întocmită potrivit prevederilor legale care reglementează procedura de autorizare, așa cum impune art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 47/2001, astfel că nu se poate reține în sarcina pârâtului o conduită culpabilă în raport cu dispozițiile ordonanței amintite.
Astfel, a rezultat că reclamanta nu a inclus în documentația de autorizare înscrisuri din care să rezultă că se încadrează în prevederile art. 14 din Ordinul M.S.F. nr. 626/2001.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta SC I.F. SRL, prin care solicită casarea sentinței menționate și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
Examinând recursul declarat în cauză în raport cu înscrisurile aflate la dosar și dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., se constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit prevederilor O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, în cazul în care autoritatea administrației publice nu răspunde sau refuză să elibereze documentul oficial prin care se permite desfășurarea unei activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, solicitantul se poate adresa instanței judecătorești.
La art. 11 alin. (3) din ordonanța de urgență menționată se prevede că hotărârile judecătorești pronunțate în materie sunt irevocabile.
Hotărârile supuse recursului sunt expres menționate la art. 299 alin. (1) din C. proc.
Constatând că sentința pronunțată de Curtea de Apel București este irevocabilă în raport cu dispozițiile legale menționate și nu mai poate constitui obiectul căii de atac a recursului, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca inadmisibil, soluție față de care nu se mai impune examinarea motivelor de recurs invocate de recurentă.
Mențiunea din dispozitivul hotărârii cu privire la termenul de recurs de 15 zile de la comunicare, nu este de natură să producă efecte juridice, întrucât legea specială aplicabilă nu prevede această cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC I.F. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2308 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2009.