Inadmissibility of administrative challenge for failure to target specific acts in mandatory pre-litigation complaint
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal for annulment filed by the plaintiffs, upholding the lower court's decision to declare the initial administrative litigation inadmissible. The dispute concerned the failure to submit valid preliminary complaints against specific defense ministry administrative orders, which the plaintiffs argued had been cured by their requests for the annulment of a different, unrelated order during a 2007 hearing. Relying on Article 7(1) of Law No. 554/2004 and Article 318(1) of the Code of Civil Procedure, the court held that the mandatory pre-judicial complaint procedure was not satisfied as the requests targeted the wrong acts, and as the appeal for annulment is limited to specific grounds excluding new evidence or errors of fact, the lower court's finding of inadmissibility remains final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 318 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of administrative challenge for failure to target specific acts in mandatory pre-litigation complaint: The dispute concerned the failure to submit valid preliminary complaints against specific defense ministry administrative orders, which the plaintiffs argued had been cured by their requests for the annulment of a different, unrelated order during a 2007 hearing. Relying on Article 7(1) of Law No. 554/2004 and Article 318(1) of the Code of Civil Procedure, the court held that the mandatory pre-judicial complaint procedure was not satisfied as the requests targeted the wrong acts, and as the appeal for annulment is limited to specific grounds excluding new evidence or errors of fact, the lower court's finding of inadmissibility remains final and irrevocable.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to define the permissible grounds for the appeal in annulment, justifying the dismissal of the appeal because new evidence and errors of fact could not be raised under this procedural route.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 495 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul declarat de A.A. și A.Ș. împotriva sentinței civile nr. 79 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, menținând soluția acestei instanțe de respingere ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului A.A.
Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Instanța de control judiciar a reținut că textul de lege arătat instituie obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile, ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, astfel încât instanțele sunt obligate, mai înainte de a verifica legalitatea actului atacat, să examineze efectuarea procedurii prealabile instituite de lege.
De asemenea, a fost reținut și considerentul că pentru cererea de intervenție principală se impune respectarea acelorași cerințe privind plângerea prealabilă, iar instituirea acestei proceduri prealabile obligatorii nu este de natură a afecta accesul liber la justiție.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație în anulare recurenții A.A. și A.Ș., susținând că instanța de recurs a omis să analizeze motivul prin care au susținut că procedura administrativă prealabilă a fost îndeplinită prin cererile formulate în cadrul audienței la ministrul apărării din data de 10 decembrie 2007.
În drept, motivul de contestație în anulare a fost încadrat în prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului de recurs prin prisma motivului de contestație în anulare invocat, Înalta Curte constată că instanța de recurs a avut în vedere susținerile recurenților privind audiența din 10 decembrie 2007, dar s-a reținut că în cadrul acestei audiențe recurentul a cerut anularea Ordinului nr. 126/1990 pentru asigurarea respectării principiului unității de comandă, iar nu a Ordinelor nr. 522/1993 și nr. 855/ 1994 ale M.A.P.N., care fac obiectul acțiunii.
Față de acest considerent, Înalta Curte constată că motivul de contestație nu este fondat, instanța de recurs pronunțându-se asupra tuturor motivelor de recurs invocate, iar eventualele probe noi sau greșeli de judecată neputând fi invocate pe calea contestației în anulare, conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de A.A. și A.Ș. împotriva Deciziei nr. 495 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2009.