Mediator applicant’s discrimination claim rejected for lack of approved master’s program, appeal dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the applicant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision and leaving in force the denial of her claim; the applicant, a law graduate with over 28 years of professional experience, had sought annulment of the National Council for Combating Discrimination’s decision rejecting her discrimination complaint and an order sanctioning the Mediation Council, after her application to become a mediator was refused because her master’s degree program was not approved by that Council. The Court held that the Council’s power to approve master’s programs is expressly provided by law (Article 20(c) and Article 9(2) of Law No. 192/2006, and Article 18(d) of its regulation), that the lack of approval meant she failed to meet a statutory condition for mediator status under Article 7 of that law, and that since no master’s program had been approved, there was no differential treatment vis-à-vis similarly situated persons, so the alleged facts did not fall within any discrimination hypothesis under Government Ordinance No. 137/2000; it applied ECHR Article 14 jurisprudence requiring a distinction between analogous situations without reasonable and objective justification, finding none here.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, art. 7 din Legea nr. 192/2006, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Mediator applicant’s discrimination claim rejected for lack of approved master’s program, appeal dismissed as unfounded: The Court held that the Council’s power to approve master’s programs is expressly provided by law (Article 20(c) and Article 9(2) of Law No. 192/2006, and Article 18(d) of its regulation), that the lack of approval meant she failed to meet a statutory condition for mediator status under Article 7 of that law, and that since no master’s program had been approved, there was no differential treatment vis-à-vis similarly situated persons, so the alleged facts did not fall within any discrimination hypothesis under Government Ordinance No. 137/2000; it applied ECHR Article 14 jurisprudence requiring a distinction between analogous situations without reasonable and objective justification, finding none here.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 19 august 2008, reclamanta Ș.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. și C.M., anularea Hotărârii nr. 403 din 22 iulie 2008 pronunțată de pârâtul C.N.C.D. în Dosarul nr. 6826/2008 întrucât este nelegală. Totodată, a cerut să se constate că, prin respingerea cererii de constatare a îndeplinirii condițiilor pentru a deveni mediator pe motiv că, masterul absolvit, acreditat de M.E.C. nu este agreat de C.M., a fost discreditată în comparație cu persoanele ale căror cereri au fost admise; să se aplice C.M., sancțiunea contravențională reglementată de O.G. nr. 137/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este absolventă a F.D. din cadrul U.B. și a unui program de master organizat de Universitatea T.M., având o vechime în profesia juridică de peste 28 de ani și a depus cerere pentru a fi acreditată în profesia de mediator.
Inițial, cererea a fost respinsă de pârâtul C.M. pentru lipsa vechimii în muncă de 3 ani, iar ulterior, pentru că studiile de master nu sunt agreate de C.M.
Pârâtul C.N.C.D. prin Hotărârea contestată nr. 403 din 22 iulie 2008 a respins cererea reclamantei, cu motivarea că faptele prezentate nu reprezintă discriminare.
Pârâtul C.M. a solicitat prin întâmpinare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că pârâta nu îndeplinește condițiile pentru a fi autorizată să exercite activitatea de mediator, întrucât programul de master absolvit de reclamantă nu a fost avizat de C.M.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 182 din 11 septembrie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Ș.M. în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. și C.M.
În motivarea soluției s-a reținut că nu a fost avizat de pârâtul C.M. nici un program postuniversitar de nivel master, astfel că nu se poate susține că reclamanta a fost discriminată în raport cu alte persoane aflate în situație similară, situația prezentată de reclamantă neîncadrându-se în nici una din prevederile O.G. nr. 137/2000, în ceea ce privește încriminarea și sancționarea faptelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta Ș.M., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că: Hotărârea nr. 516 din 2 martie 2008 și Decizia nr. 19 din 19 aprilie 2008 emise de pârâtul C.M. sunt nefondate și dau naștere unei situații de discriminare, pârâtul asumându-și prerogativa de a selecta masterele acreditate de M.E.C., chiar în situația în care acestea au fost finalizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 192/2006 privind medierea. Astfel, se pune problema avizării doar a cursurilor de formare care se derulează după data publicării în M. Of. a standardelor de formare, întrucât cele aflate în derulare sunt supuse reglementărilor în vigoare la momentul începerii lor.
Recurenta susține că, cererea sa a fost respinsă fără bază legală, întrucât procedura de autorizare a mediatorilor a fost ulterior publicată, după expirarea termenului pentru depunerea documentelor, iar masterul pe care l-a absolvit a fost finalizat imediat după intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2006, așa încât nu poate fi cenzurat de C.M. pe motiv că nu are programa conformă Standardului de formare a mediatorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 12 din 7 septembrie 2007.
Recurenta susține de asemenea că, starea de discriminare pe care o reclamă, este dată de împrejurarea că, instituția își rezervă dreptul de a selecta persoanele care depun dosare pentru a fi mediatori, în funcție de cursurile de master urmate de aceștia - drept pe care C.M. nu și-l poate aroga, pentru a justifica respingerea dosarelor depuse de persoanele care vor să devină mediatori.
Examinând sentința atacată, criticile formulate în recurs, dispozițiilor legale incidente pricinii și potrivit dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Pârâtul C.N.C.D. constată în Hotărârea nr. 403/2008 că, faptele prezentate nu prezintă discriminare întrucât C.M. a recurs la procedura de avizare a masterelor în domeniul medierii, conform prevederilor legale care urmăresc impunerea unei calități ridicate la nivelul formării profesionale în domeniu.
Această atribuție de avizare este prevăzută de art. 20 lit. c) coroborat cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator. De asemenea, art. 18 lit. d) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.M. prevede ca atribuție de control, avizarea de programe universitare de nivel master în domeniul medierii, reținându-se că, nu a fost avizat de C.M. nici un program postuniversitar de nivel master, astfel încât nu se poate reține că, recurenta-reclamantă a fost discriminată, în raport cu alte persoane aflate în situație similară.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, din analiza prevederilor O.G. nr. 137/2000 în ceea ce privește încriminarea și sancționarea faptelor, se constată că, situația prezentată de recurentă nu se încadrează în nici una din ipotezele actului normativ.
Lipsa avizului programului de master absolvit de reclamantă echivalează cu neîndeplinirea uneia din condițiile a căror îndeplinire este cerută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 192/2006 pentru dobândirea calității de mediator.
Se reține că, Hotărârea nr. 403/2008 emisă de C.N.C.D. contestată de reclamantă este legală, fiind bazată pe jurisprudența C.E.D.O., cu referire la art. 14 din C.E.D.O., care a apreciat că, diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, în cauză nefiind distincție între recurentă și alte persoane aflate în situație analogă sau comparabilă, așa cum corect a apreciat și instanța de fond.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ș.M. împotriva sentinței nr. 182 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2009.