Constitutional validity of electoral decision restricting accredited observers' access to designated zones in voting precincts

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3307 din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.P.D., în contradictoriu cu pârâtul B.E.C. prin care solicita anularea Deciziei nr. 47 privind accesul persoanelor acreditate la operațiunile birourilor și oficiilor electorale.

Reclamanta a arătat că prin actul atacat se îngrădește accesul persoanelor acreditate la B.E.C. ceea ce contravine art. 30 alin. (1) și (2) din Constituție, art. 31 din Constituție, art. 53 din Constituție, art. 57 din Constituția României.

Instanța de fond a reținut că decizia atacată nu este de natură prin ea însăși să aducă atingere dreptului observatorilor acreditați reglementat de art. 43 din Legea nr. 35/2008, de a observa procesul electoral. Observarea liberă a procesului electoral de către observatorii acreditați nu este incompatibilă cu decizia de stabilire a unor zone limitate în care aceștia să staționeze în scopul prevenirii unor acte prin care procesul electoral să fie tulburat de acești observatori.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A.P.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, petenta A.P.D. a invocat art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. și a susținut următoarele:

Termenul pentru soluționarea cauzei a fost stabilit la o dată posterioară datei de 30 noiembrie 2008 când au avut loc alegerile pentru Camera Deputaților și a Senatului iar cererea de preschimbare a termenului a fost respinsă, ceea ce înseamnă că instanța a refuzat dreptul recurentei - reclamante la judecata cererii.

S-a mai susținut că decizia nr. 47 privind accesul persoanelor acreditate la operațiunile birourilor și oficiilor electorale, pronunțată de către B.E.C. în ședința publică din 6 noiembrie 2008, încalcă art. 30 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la libertatea de exprimare. S-a redat de recurentă art. 30 din Constituție în sensul că „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile – alin. (1); alin. (2) „Cenzura de orice fel este interzisă”.

S-a mai invocat art. 31 din Constituție referitor la dreptul la informație, respectiv „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, drept care nu poate fi îngrădit și art. 53 din legea fundamentală a țării, referitoare la cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății, ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea unei calamități naturale, a unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. S-a mai subliniat că restrângerea poate fi dispusă (alin. (2)) numai dacă este necesară, măsura trebuind să fie proporțională cu situația care a determinat-o, și să fie aplicată nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Se consideră de recurentă că decizia a cărei anulare s-a cerut afectează grav activitatea de observare a alegerilor dintr-o secție de votare, nu asigură transparența procesului de vot și permite o interpretare subiectivă din partea președinților B.E.S.U.

În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție nu s-a formulat vreo probă nouă în susținerea recursului declarat de recurentă.

Din actele cauzei se constată că prin sentința civilă nr. 3307 din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.

S-a respins acțiunea formulată de reclamanta A.P.D., în contradictoriu cu B.E.C.

Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la 18 noiembrie 2008 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.P.D. a solicitat anularea deciziei nr. 47 privind accesul persoanelor acreditate la operațiunile birourilor și oficiilor electorale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actul atacat se îngrădește accesul persoanelor acreditate, stabilindu-se spații special amenajate în acest scop, fapt care contravine art. 30 alin. (1) și (2) din Constituție, art. 31, 53 și 57 din Constituția României.

S-a precizat de instanța de fond că împotriva deciziei B.E.C. s-a formulat contestație administrativă care a fost respinsă la 12 noiembrie 2008.

Instanța de fond a constatat prin sentința atacată cu recurs că: „decizia atacată nu este de natură prin ea însăși, să aducă atingere dreptului observatorilor acreditați, reglementat de art. 43, din Legea nr. 35/2008, de a observa procesul electoral”.

Mai mult s-a precizat că:”observarea liberă a procesului electoral de către observatorii acreditați, nu este incompatibilă cu decizia de stabilire a unor zone limitate în care aceștia să staționeze în scopul prevenirii unor acte prin care procesul electoral să fie tulburat de acești observatori”.

S-a mai motivat de instanță că „afirmația reclamantei potrivit căreia în acest mod ar putea fi pusă în situația de a nu putea urmări în mod suficient procesul de votare este neîntemeiată întrucât actul atacat nu conține astfel de dispoziții iar eventualele prejudicii ar putea decurge din acte ale președinților secției de votare care ar putea lua măsuri menite să îngrădească accesul observatorilor la lucrări”. S-a subliniat de instanță că răspunderea pentru aceste eventuale acte o poartă exclusiv președinții secției de votare ca urmare a nerespectării obligațiilor ce le revin acestora”.

Întrucât în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție nu s-a administrat vreo probă nouă în sprijinul recursului declarat reverificându-se actele cauzei, în raport de recursul declarat și sentința atacată, se constată că recursul este neîntemeiat și va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

Potrivit deciziei B.E.C. atacată în cauză – fila 6 Dosar nr. 7297/2/2008, hotărârea a fost luată în temeiul art. 43 din Legea nr. 35/2008, cu modificările și completările ulterioare: „luându-se în considerare necesitatea reglementării modalității de acces a persoanelor acreditate la operațiunile birourilor și oficiilor electorale astfel încât fluxul acestora în și din incinta birourilor și oficiilor electorale să nu perturbe desfășurarea în bune condiții a operațiunilor electorale”.

Deci hotărârea atacată a fost necesară față de numărul mare de persoane care circulă în ziua votării în secția de votare; votanți, persoane acreditate pentru observarea alegerilor, persoane care lucrează în secția de votare și de necesitatea ca acest flux de persoane să nu perturbe desfășurarea în bune condiții a operațiunilor electorale.

Conform art. 1 din decizia atacată, „la B.E.C., birourile electorale de circumscripție și oficiile electorale, persoanele acreditate, în conformitate cu art. 43 din Legea nr. 35/2008, au acces numai în spațiile special amenajate în acest sens”. Art. 2 din aceeași decizie prevede că: ”la birourile electorale ale secțiilor de votare, persoanele acreditate, în conformitate cu dispozițiile art. 43 din Legea nr. 35/2008, cu modificările și completările ulterioare pot staționa numai în spațiul stabilit în acest sens în sala de votare de către președintele biroului electoral al secției de votare”.

Deci este evidentă preocuparea B.E.C. pentru buna organizare a circulației persoanelor implicate în procesul de votare precum și a observatorilor desemnați în condițiile legii.

Din aceste prevederi nu rezultă nici încălcarea dreptului la informație, nici încălcarea unor drepturi și libertăți și nu se demonstrează că prin măsura luată s-ar afecta grav activitatea de observare sau procesul de votare nu ar mai fi transparent.

Pe de altă parte, așa cum a precizat instanța de fond Legea nr. 35/2008 prevede răspunderea fiecărui participant la procesul de vot.

Activitatea de organizare a bunei desfășurări a alegerilor în secția de votare nu înseamnă încălcarea art. 30, 31, 53 și 57 din Constituție. De altfel, nici nu s-a făcut vreo dovadă că prin Decizia nr. 47/2008 a B.E.C. s-ar fi obstrucționat sau limitat transparența procesului de votare.

Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.P.D., împotriva sentinței civile nr. 3307 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.