Inadmissibility of appeal against interlocutory order refusing hearing record and recording constitutionality objection
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the defendants against a pre-trial order issued by the Court of Appeal. The dispute centered on the defendants' refusal to accept the first-instance court's refusal to audio-record the hearing, which was denied due to a statutory deadline extension for equipment implementation under Law no. 247/2005 and logistical unavailability of technical support; the defendants also challenged the procedure regarding a pending constitutionality objection. The Supreme Court held that under Article 316 in relation to Article 2821 of the Civil Procedure Code, interlocutory orders that do not interrupt the course of proceedings are not subject to separate appeal unless they fall under specific exceptions in Law no. 304/2004. The court determined that the appealed order did not constitute a final refusal to seize the Constitutional Court under Law no. 47/1992, as it merely recorded the oral invocation of the exception and granted a deadline for written submission, rendering the appeal legally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 2821 C. proc. civ, art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992; Inadmissibility of appeal against interlocutory order refusing hearing record and recording constitutionality objection: Potrivit art. 316, cu referire la art. 2821 C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate exercita calea de atac decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Potrivit încheierii ce face obiectul recursului de fată, a fost respinsă cererea pârâților privind înregistrarea ședinței de judecată, cu motivarea că, prin modificarea art. III, Titlul XVI din Legea nr. 247/2005, termenul de la care se aplică dispoz. art. 131 referitoare la înregistrarea ședinței de judecată a fost prelungit succesiv (prin O.U.G. nr. 50/2006, O.U.G. nr. 154/2004 și O.U.G. nr. 137/2008), până la 1 ianuarie 2010 și în plus, sala nu dispune de suport tehnic, pentru a face posibilă înregistrarea ședinței.
Prin aceeași încheiere s-a luat act de invocarea, orală, a unei excepții de neconstituționalitate, acordându-se termen pentru formularea în scris, în vederea comunicării părților.
Prin motivele de recurs formulate împotriva acestei încheieri, pârâții au susținut că înregistrarea tuturor ședințelor de judecată se impune pentru asigurarea unui proces corect, iar invocarea pretextului logistic are drept consecință lipsa de transparență.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 316, cu referire la art. 2821 C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate exercita calea de atac decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
De asemenea, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 „Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție soluționează și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinite sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel".
În speță, a fost atacată cu recurs o încheiere pronunțată în cadrul judecății unui recurs, prin care s-au luat măsuri premergătoare (fără întreruperea cursului judecății), astfel încât din punct de vedere al textelor legale menționate, ea nu este supusă căii de atac.
În ce privește invocarea Legii nr. 47/1992, aceasta nu este incidență la speță, pentru a face admisibil recursul în condițiile art. 29 din acest act normativ.
Astfel, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, poate fi atacată cu recurs încheierea instanței prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
În speță, încheierea ce face obiect al recursului nu s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate, pentru a fi supusă controlului judiciar, ci doar a consemnat invocarea excepției, acordând termen în vederea dezbaterii acesteia.
Față de considerentele arătate, rezultă că exercitarea recursului s-a făcut în afara cadrului legal, care nu permite să constituie obiect al acestei căi de atac o încheiere premergătoare, pronunțată în cursul judecății recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții I.T. și I.V. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2009.