Inadmissibility of extraordinary appeal against final non-appealable ruling on judicial transfer
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the petitioner's appeal for annulment as inadmissible, thereby upholding the lower court's refusal to transfer the civil trial. The dispute centered on a procedural motion filed by a party to have a civil case assigned to a different jurisdiction, which the Supreme Court initially denied, citing that the underlying litigation had already been resolved. The decisive legal basis for the final decision was the statutory prohibition against appealing decisions on jurisdictional transfers, specifically Article 40(4) of the Civil Procedure Code, which mandates that such rulings are issued without reasoning and are not subject to any legal remedy, rendering the attempted annulment appeal legally impermissible and the initial decision irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 din Constituție, art. 40 alin. (4) C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary appeal against final non-appealable ruling on judicial transfer: Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin petiția înregistrată la nr. 2941 din 31 martie 2008 petentul I.P.C. a solicitat strămutarea judecării procesului civil ce formează obiectul dosarului nr.237/109/2008 al Tribunalului Argeș.
Învestită cu soluționarea cererii de strămutare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin încheierea nr. 5398 din 2 octombrie 2008 a respins cererea petentului, reținând că litigiul care face obiectul cererii de strămutare a fost soluționat.
Această hotărâre a fost atacată prin contestație în anulare de către petentul I.P.C.
La termenul de judecată din 20 martie 2009, instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității contestației în anulare cu soluționarea căreia a fost învestită, invocată din oficiu.
Analizând lucrările dosarului Înalta Curte constată că excepția este incidență pentru următoarele considerente:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.
În speță se rețin dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac.
Așa fiind, exercitarea de către petentul I.P.C. a căii de atac a contestației în anulare împotriva încheierii care a rezolvat cererea de strămutare, față de dispozițiile legale mai susmenționate, este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de I.P.C. împotriva încheierii nr. 5398 pronunțată la data de 2 octombrie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009.