Human trafficking conviction upheld despite appeal, confirming jurisdiction over special confiscation of co-owned vehicle under Law No. 678/2001

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 66 din 18 februarie 2008 Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul A.J. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu aplicarea art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea autoturismului marca V.P., înmatriculat în circulație sub nr. X.

Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

În luna decembrie 2006, inculpatul A.J. a inițiat o acțiune de recrutate a mai multor persoane, de pe raza județului Mehedinți, cu scopul de a le transporta în Italia, cu promisiunea că acolo li se va asigura un loc de muncă la un patron ce avea în administrare un circ în Grecia, urmând a fi plătite cu suma de 1.000 euro pe lună, iar cazarea și mâncarea suportate de patron.

A promis acestora că va suporta contravaloarea transportului până în Italia și a pretins să i se restituie ulterior, costul deplasării din sumele pe care urmau să le primească.

Astfel, nu a recrutat prin intermediul martorului Ș.V., pe M.C., C.C.I. și N.V., cărora le-a promis 1.000 și, respectiv, 600 euro pe lună, plus celelalte facilități de cazare și masă.

Conform înțelegerii, la data de 15 decembrie 2006 – cele trei persoane și martorul C.I.C. s-au deplasat cu autoturismul proprietatea inculpatului, condus de acesta, de la Drobeta Turnu Severin spre Grecia, pe o rută ocolitoare, iar după trecerea frontierei pe la Cenad, a mers în Italia, în orașul Valencia.

Aici le-a predat patronului italian, împreună cu pașapoartele celor trei părți vătămate, primind în schimb o sumă de bani de la acesta.

În Valencia, părțile vătămate au fost cazate împreună în locuri diferite, fără a avea posibilitatea de a comunica, fiind obligați să muncească peste 15 ore pe zi, plătindu-și masa, cazarea fiind organizată de patron, contrar asigurărilor date de inculpat.

Realizând că au fost induși în eroare, M.C. a cerut patronului pașaportul pentru a se întoarce în țară, dar a fost refuzat, întrucât l-a „cumpărat” de la inculpatul A.J.

În final, M.C. a primit pașaportul în schimbul sumei de 200 euro; C.C.I. și N.V. au fugit fără pașapoarte, după câteva zile de muncă în condiții grele și fără hrană, eliberându-li-se acte de călătorie de la Ambasada României.

Tribunalul a reținut că fapta inculpatului care, prin înșelăciune și amăgire, a recrutat părțile vătămate pe care le-a transportat în Italia, promițându-le că vor primi sume între 600-1000 euro, dar în realitate, au fost exploatate prin muncă, primind pentru serviciul făcut bani de la cetățeanul italian beneficiar, constituie infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001.

Fapta a fost dovedită cu declarațiile martorilor, părților vătămate, coroborate cu recunoașterea parțială a inculpatului, care a susținut că nu i-a indus în eroare pe aceștia; condițiile în care vor lucra fiind cele convenite cu patronul italian.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul A.J., solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., precum și înlăturarea măsurii confiscării speciale, în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, a autoturismului proprietatea sa.

A susținut că a prezentat în mod corect persoanelor vătămate condițiile de muncă și salarizarea și nu a avut intenția de a abuza de încrederea acestora, iar transportul l-a făcut personal pentru a mai reduce cheltuielile.

A solicitat înlăturarea măsurii confiscării speciale, autoturismul fiind proprietate comună a sa și a soției, și nu a fost adaptat sau modificat în vederea săvârșirii infracțiunii reținute.

Curtea de Apel, prin Decizia penală nr. 115 din 24 septembrie 2008, a admis apelul numai sub aspectul greșitei confiscări a autoturismului în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, acesta neaparținând inculpatului, așa cum prevăd dispozițiile art. 19 pct. 2 din legea enunțată.

Curtea de apel a considerat că probele administrate în cauză au dovedit că inculpatul a recrutat și transportat prin înșelăciune mai multe persoane în Italia, în scopul exploatării lor prin muncă, astfel că sentința tribunalului este temeinică și legală, iar pedeapsa în limitele prevăzute de lege -, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 52 C. pen.

Recursul declarat de inculpat, întemeiat pe motivul prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. este nefondat.

S-a susținut că nu s-a stabilit că părțile vătămate au fost induse în eroare – cu privire la condițiile de muncă, nu s-a făcut dovada că acestea au fost exploatate și nici că scopul inculpatului a fost acela de a obține pentru sine foloase materiale injuste.

Din analiza probelor dosarului rezultă că situația de fapt a fost corect stabilită, iar încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat, este corectă.

S-a dovedit prin probe, inclusiv declarația inculpatului, că a recrutat mai multe persoane cărora le-a promis că vor lucra în Italia, fiind remunerați corespunzător muncii prestate, iar condițiile de viață și muncă vor fi decente.

Părțile vătămate însă, beneficiari ai acestei promisiuni, au constatat în Italia că promisiunile nu ar fi fost onorate, lucrând în condiții precare peste 15 ore pe zi, munca nu le-a fost plătită, iar pașapoartele reținute, astfel că nu au putut pleca în momentul în care au constatat că au fost induși în eroare.

De asemenea, s-a stabilit că pentru transportul efectuat în Italia și pentru faptul că părțile vătămate au ajuns la patronul italian, inculpatul A.J. a primit de la acesta sume de bani, de altfel, patronul italian le-a comunicat persoanelor în cauză că nu le poate da drumul, întrucât au fost „vândute de inculpat”.

Dispozițiile art. 12 din Legea nr. 678/2001, privind modalități alternative de realizare a laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane pentru care recrutase, transportase – în scopul exploatării victimei – înțeleasă ca prestare a unor munci forțate, cu încălcarea tuturor normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, fie ca practicare a prostituției, prelevare de organe, efectuarea unor activități prin care se încalcă drepturi fundamentale ale omului (art. 2 din Legea nr. 678/2001).

În speță, latura obiectă a infracțiunii este realizată, probele cauzei arătând că inculpatul a recrutat și transportat părțile vătămate în Italia, în scopul exploatării acestora, aspect rezultat din declarațiile acestuia.

Față de aceste considerente, și întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.J. împotriva Deciziei penale nr. 115 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2009.