Retention of pretrial detention after first-instance conviction for aggravated murder and attempted robbery

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72 din 14 mai 2009, Tribunalul Călărași, secția penală, a condamnat pe cei 5 inculpați trimiși în judecată la diferite pedepse cu închisoarea.

Printre aceștia, inculpatul T.M.C. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare, pentru omor deosebit de grav și tentativă de tâlhărie, infracțiuni prevăzute de art. 174 – art. 176 alin. (l) lit. a) C. pen. și art. 20 raportat la art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen.

Prin aceeași sentință a fost menținută starea de arest a inculpaților.

Împotriva sentinței au declarat apel părțile civile, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Prin încheierea din 2 iulie 2009, Curtea de Apel, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților și a amânat judecarea apelurilor la data de 29 iulie 2009 pentru lipsă de procedură.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel, în sinteză, a reținut că se mențin toate temeiurile care au impus luarea măsurii preventive față de inculpați.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul T.M.C. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel, motivat, a dispus legal și temeinic menținerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile inițiale care au determinat arestarea nu a dispărut (art. 143 și art. 148 C. proc. pen.) și acestea impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa de 16 ani închisoare, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpați, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.E.D.O., astfel cum acesta a fost interpretat de C.E.D.O. în cauza W. contra Germaniei.

În raport de faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și condamnat în primă instanță, dar mai ales a împrejurărilor concrete și modului cum faptele au fost concepute și realizate, astfel cum rezultă din partea expozitivă a sentinței, corect instanța de apel a reținut că se impune continuarea privării de libertate.

Motivele invocate de apărare (în sensul că inculpatul este tânăr, fiind la prima încălcare a legii, și că are domiciliu stabil) în condițiile condamnării în primă instanță a acestuia la 16 ani închisoare pentru presupusa săvârșire a unor fapte de o extremă gravitate și într-o modalitate ce relevă potențialul pericol pentru ordinea publică în cazul punerii în libertate (fapte, împrejurări și mod de săvârșire astfel cum au fost reținute în sentința instanței de fond) nu sunt argumente suficiente pentru a se aprecia că temeiurile arestării ar fi dispărut ori s-ar fi schimbat, măsură procesuală preventivă care, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale și C.E.D.O., nu afectează prezumția de nevinovăție.

Față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.C. împotriva încheierii din 2 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 267/ 116/2009 (1373/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 iulie 2009.