Inadmissibility of nullity appeal based on non-receipt of opponent’s plea rather than violation of jurisdictional public order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the nullity appeal filed by a party against the court's decision to declare their prior cassation appeal null. The dispute arose from a commercial litigation regarding the absolute nullity of a credit and real guarantee contract, where the cassation appeal had been declared null because the appellant failed to sign the document or ratify the signature by their lawyer despite judicial warning, resulting in the appellate court’s rejection of the original claim remaining in force. The court held that the nullity appeal was inadmissible because it did not allege a violation of public order regarding jurisdiction, a mandatory ground under Article 317(2) of the Code of Civil Procedure, and noted that the claim of not receiving the opposing party's plea alongside the summons did not satisfy the statutory requirements for such an attack under Articles 317(2) and 319(2).
Legislator headnote
AI generatedart. 133 alin. (1) C. proc. civ, art. 319 pct. 2 C. proc. civ, art. 317 pct. 2 C. proc. civ; Inadmissibility of nullity appeal based on non-receipt of opponent’s plea rather than violation of jurisdictional public order: Potrivit prevederilor art. 317 pct. 2 C. proc. civ., se poate ataca cu contestație în anulare hotărârea irevocabilă pronunțată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanții B.E. și B.I. au chemat în judecată pe pârâta Fundația F. Reghin pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a contractului de credit din 1999 și a contractului de garanție imobiliară din 4 februarie 1999 încheiat de părți, cauză ce a format obiectul dosarului nr. 63/2004 al Tribunalului Comercial Mureș.
Instanța învestită cu soluționarea acestei cauze a pronunțat sentința nr. 1000 din 4 noiembrie 2005 prin care a respins acțiunea reclamanților cu obligarea acestora de a achita pârâtei cheltuielile de judecată de 737,70 lei, reținând că pârâta a acordat reclamanților un împrumut de 5.000 dolari S.U.A. pentru cumpărare de mobilier, nerestituit de aceștia.
Reclamanții au declarat apel împotriva sentinței de mai sus, pe care Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios-administrativ, prin decizia nr. 39/A din 23 mai 2006 l-a respins, ca nefondat.
Ulterior, reclamanții au atacat cu recurs decizia Curții de Apel, iar acest recurs nu a fost semnat de reclamanți ci numai de avocat C.F. de la Baroul Mureș și întrucât nici ulterior reclamanții nu au semnat recursul și nici nu au precizat că își însușesc recursul declarat de avocat – deși au fost atenționați prin citație emisă pentru termenul din 20 martie 2007 că li se va aplica sancțiunea prevăzută de art. 133 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamanților a fost declarat nul prin decizia nr. 1925 din 22 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reținându-se că reclamanții nu au semnat și nici nu au complinit lipsa semnăturii pe recursul declarat în cauză.
Prin contestația în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei de mai sus, contestatoarea a solicitat admiterea acestei contestații în anulare, retractarea deciziei atacate cu consecința admiterii recursului pe care l-a declarat în cauză, motivat de faptul că în recurs nu i-a fost înmânată și întâmpinarea fundației ca anexă la citațiile emise de Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a invocat în drept art. 317 pct. 2 și art. 319 pct. 2 C. proc. civ.
Contestația în anulare este nefondată.
Potrivit prevederilor art. 317 pct. 2 C. proc. civ., se poate ataca cu contestație în anulare hotărârea irevocabilă pronunțată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
La art. 319 pct. 2 C. proc. civ. este reglementat momentul formulării contestației în anulare.
Întrucât contestatoarea a invocat neprimirea și a întâmpinării intimatei odată cu citarea sa pentru termenul stabilit în recurs și cum în cauză nu sunt împlinite cerințele legale ale textelor procedurale de mai sus, contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1925 din 22 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, este nefondată și se va respinge cu această mențiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 1925 din 22 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.