Penal complaint for judicial abuse and favoritism invalid where judge correctly exercised discretionary powers and parties must use appeals to challenge rulings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, upholding the lower court’s dismissal of the penal complaint and ordering the appellant to pay 200 lei in judicial fees to the state. The case involved a *complaint* (*plângere*) filed by a litigant against a judge for alleged abuse of office and favoritism of offenders, arising from the judge’s rejection of procedural objections, including illegal composition of the bench, improper stamping of the lawsuit, and refusal to compel the production of medical records or recuse experts. The Supreme Court held that the initial decision not to initiate criminal prosecution was lawful because the judge properly exercised judicial discretion without causing legal damage, establishing that the act of rendering judgments or handling cases does not constitute a criminal offense when performed within the scope of service duties; aggrieved parties must utilize ordinary or extraordinary appeal routes rather than penal complaints to challenge such judicial acts. The decision rests on the interpretation of Articles 246 and 264 of the Penal Code and Article 38515 of the Code of Criminal Procedure, confirming that no criminal liability attaches to legitimate judicial functions.
Legislator headnote
AI generatedart. 264 C. pen, art. 10 lit. a) C. proc. pen, art. 278 alin. (1) C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Penal complaint for judicial abuse and favoritism invalid where judge correctly exercised discretionary powers and parties must use appeals to challenge rulings: The case involved a *complaint* (*plângere*) filed by a litigant against a judge for alleged abuse of office and favoritism of offenders, arising from the judge’s rejection of procedural objections, including illegal composition of the bench, improper stamping of the lawsuit, and refusal to compel the production of medical records or recuse experts. The Supreme Court held that the initial decision not to initiate criminal prosecution was lawful because the judge properly exercised judicial discretion without causing legal damage, establishing that the act of rendering judgments or handling cases does not constitute a criminal offense when performed within the scope of service duties; aggrieved parties must utilize ordinary or extraordinary appeal routes rather than penal complaints to challenge such judicial acts. The decision rests on the interpretation of Articles 246 and 264 of the Penal Code and Article 38515 of the Code of Criminal Procedure, confirming that no criminal liability attaches to legitimate judicial functions.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as unfounded.
Basis for ordering the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 176 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluției nr. 529/P/2008 din 22septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
S-a reținut că petiționarul a formulat plângere împotriva magistratului N.M., judecător la Judecătoria Ploiești privind săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea infractorilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.
În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că intimata, în mod abuziv, a respins excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, excepția nelegalei timbrări a acțiunii de către reclamanți, cererile privind obligarea reclamantului M.A. de a depune actele medicale din care să rezulte starea de sănătate, precum și cererea de recuzare a experților S.A. și I.M.
Prin rezoluția nr. 529/P/2008 din 22septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Rezoluția a fost verificată de Procurorul General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care prin rezoluția nr. 1557/II/2/2008 din 03 octombrie 2008, a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului.
Plângerea formulată de petiționar împotriva celor două rezoluții s-a respins, ca neîntemeiată, prin sentința penală nr. 176/2008, reținându-se că nu sunt temeiuri a se considera că intimata a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea infractorului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul M.C.V., arătând că este nemulțumit de soluția pronunțată, intimata împotriva căreia a formulat plângere fiind vinovată de infracțiunile reclamate.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanțe, în baza motivelor de recurs, dar și potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Înalta Curte reține că, întemeiat, prin rezoluția atacată s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimata judecător, întrucât aceasta și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, fără a cauza o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, astfel că infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea infractorului reclamate nu există.
Fapta judecătorilor de a pronunța hotărâri în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau a procurorilor de a instrumenta un dosar nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, iar partea nemulțumită de măsurile luate poate să le conteste folosindu-se de căile de atac, ordinare și extraordinare, prevăzute de lege.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 176 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2009.