Prosecutor's non-initiation of embezzlement charges for prison photocopy overcharges upheld as matter civil

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 14 august 2008 dată în dosarul nr. 193/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de J.N.M., sub aspectul infracțiunilor de delapidare și gestiune frauduloasă, prevăzute de art. 214 alin. (1) și art. 2151 alin. (1) C. pen.

Pentru a se dispune această rezoluție, s-a reținut că, la data de 23 aprilie 2008, persoana privată de libertate D.G., aflată în Penitenciarul Arad, a sesizat serviciul de investigare a fraudelor din cadrul IPJ Arad, solicitând tragerea la răspundere penală a ofițerului J.N.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de gestiune frauduloasă și delapidare, prevăzute de art. 214 alin. (1) și art. 2151 alin. (1) C. pen.

Fiind audiat la data de 19 mai 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petiționarul a declarat că își menține plângerea, acuzând-o în esență pe intimata J.N.M. pentru faptele de a-i fi gestionat în mod abuziv, în calitate de contabil șef al Penitenciarului Arad, banii din contul personal, în sensul că i-a calculat și reținut din acest cont, sume de bani mult mai mari, poate chiar depășind 300%, reprezentând costul copiilor xerox ale unor citații și acte procedurale, aflate la dosarul lui de penitenciar și efectuate la cererea sa la copiatorul unității.

Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că prețul aferent fotocopiilor solicitate, pentru care se eliberează facturi și chitanțe, a fost si este calculat în funcție de contravaloarea hârtiei, a tonerului, rolelor teflon și de ungere, a cheltuielilor de reparații și energiei electrice la care se adaugă TVA-ul, iar în legătură cu acest aspect petiționarul a intentat proces civil Penitenciarului Arad, care face obiectul dosarului nr. 698/108/2008.

S-a mai reținut că, fiind audiați de procuror, intimata J.N.M. și șeful acesteia, ofițerul L.D., director adjunct pe probleme economico-administrative, au susținut că sumele în cauză sunt calculate și reținute conform legii.

Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost, ulterior, confirmată prin rezoluția nr. 915/11/2/2008 din 15 septembrie 2008 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.G., în baza art. 278 C. proc. pen.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere instanței, solicitând desființarea rezoluțiilor, susținând că nu au fost efectuate suficiente acte de cercetare pentru a se ajunge la concluzia că fapta nu ar exista, procurorul analizând faptele doar prin prisma statutului social al făptuitoarei, pierzând din vedere scopul procesului penal.

De asemenea, petiționarul a mai arătat că modul de calcul al prețului de cost al fotocopiilor este cel întocmit de făptuitoare în luna decembrie 2007, făptuitoarea susținând că modul de calcul real este cel apărut în februarie 2007, dar și că s-a aplicat TVA mai mare decât prețul total de cost, care a fost adunat cu prețul total de cost, totalul fiind rotunjit și stabilindu-se valoarea totală a unei fotocopii, iar la plata fotocopiilor s-a mai adăugat încă o dată TVA.

Prin sentința penală nr. 256/PI din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.G. împotriva rezoluției din 14 august 2008 dispusă în dosarul nr. 193/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța acesta hotărâre, instanța de fond a reținut că, din actele dosarului de urmărire penală, nu rezultă indicii că intimata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă sau delapidare, însușindu-și concluziile procurorului în ceea ce privește modul de calcul a sumei percepută de către unitatea de detenție, ca reprezentând contravaloarea copiilor xerox ale citațiilor și actelor de procedură solicitate de petiționar.

Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal a declarat recurs petiționarul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare să se dispună începerea urmăririi penale față de intimată, întrucât aceasta i-a calculat în mod eronat prețul copiilor xerox, susținând că instanța de fond, însușindu-și concluziile procurorului, s-a solidarizat cu intimata.

Examinând hotărârea instanței de fond, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a se dispune începerea urmăririi penale sunt necesare două condiții.

Prima condiție constă în existența unui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune. Organul de urmărire penală poate deține informațiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare efectuate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiție necesară urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui de la lit. b1).

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale, dată de parchet față de intimata J.N.M. și menținută de prima instanță, este legală și temeinică, întrucât, din actele premergătoare efectuate în urma sesizării organelor de urmărire penală, nu rezultă nici un element care să conducă la existența infracțiunilor reclamate de petiționarul D.G.

Nemulțumirea petiționarului cu privire la sumele care i-au fost percepute pentru copiile xerox efectuate în penitenciar, nu poate constitui temei pentru atragerea răspunderii penale a intimatei, întrucât din actele dosarului rezultă că prețul aferent copiilor corespunde valorii stabilite prin decizia nr. 27 din 08 februarie 2007 a directorului Penitenciarului Arad, iar cu privire la calculul efectuat de intimată petiționarul s-a adresat instanței civile, care este abilitată să se pronunțe cu privire la aspectele învederate de acesta.

Astfel, soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatei J.N.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 214 alin. (1) și art. 2151 alin. (1) C. pen., este corectă, iar temeiul de drept reținut, respectiv art. 10 lit. a) C. proc. pen., corespunde situației de fapt rezultată din actele premergătoare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.G. împotriva sentinței penale nr. 256/PI din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.G. împotriva sentinței penale nr. 256/PI din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.