Public hearing requirement for appellate verification of preventive arrest under Art. 3002 vs. Art. 3001 CPP

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 12 august 2009, pronunțată în dosarul nr. 1287/120/2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

În baza art. 3001 alin. (l) și (3) raportat la art. l60b alin. (l) și (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.I., măsură pe care a menținut-o.

Împotriva încheierii, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și punerea în libertate a recurentului inculpat, considerând că este admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu pedeapsa legală pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță inculpatul.

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, însă, pentru următoarele argumente:

Instanța de apel a soluționat atât cererea de liberare provizorie sub control judiciar, precum și cererea de menținere a măsurii arestării preventive a apelantului inculpat A.I., în camera de consiliu, astfel cum rezultă din partea introductivă a încheierii din 12 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Și-a întemeiat soluția de menținere a măsurii preventive a arestării, pe dispozițiile art. 3001 alin. (l) și (3) raportate la art. 160b alin. (l) și (3) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză, deoarece conform art. 160 alin. (l) și (2) C. proc. pen., prevederile art. 3001 din același cod, referitoare la menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului și soluționarea în camera de consiliu, se referă doar la primirea de către instanța de fond a dosarului având ca obiect trimiterea în judecată, prin rechizitoriu, a inculpatului aflat în stare de arest.

Or, în speță, primirea dosarului s-a făcut de instanța de apel, iar nu de instanța de fond, Tribunalul Dâmbovița (care dispusese condamnarea inculpatului, prin Sentința penală nr. 359 din 23 iunie 2009, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat cu aplicarea circumstanțelor atenuante).

Ca urmare, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 3002, raportate la art. 160b C. proc. pen., referitoare la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în cursul judecății, iar nu la primirea dosarului de la parchet, când inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriu, în stare de arest.

În cazul prevăzute de art. 3002, nu se mai face mențiunea judecării în camera de consiliu, mențiune aplicabilă doar în situația prevăzută de art. 160 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 3001, referitoare la procedura de verificare a arestării inculpatului la primirea dosarului (de către instanța de fond).

În cursul judecății, verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive trebuie să se facă în ședință publică.

Aceeași procedură de soluționare în ședință publică este și în cazul judecării cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 1602 C. proc. pen., dispoziții care nu prevăd judecarea cererii în camera de consiliu (situație în care judecata se desfășoară în ședință publică).

În temeiul prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora dispozițiile referitoare, printre altele, la publicitatea ședinței de judecată, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, Înalta Curte, constatând că prin încheierea recurată au fost încălcate aceste dispoziții, va admite recursul declarat de inculpat, va casa încheierea și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași Curte de apel.

Referitor la starea de arest preventiv a inculpatului, Înalta Curte, constatând nulitatea încheierii atacate și respectiv a măsurii menținerii arestării preventive a acestuia, reține incidența în cauză a prevederilor art. 140 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., constatând că această măsură a încetat de drept, ultima menținere fiind dispusă la data de 23 iunie 2009, prin Sentința penală nr. 359 din aceeași zi, de Tribunalul Dâmbovița.

În consecință, se va dispune punerea de îndată în libertate a recurentului inculpat A.I., dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul în sumă de 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva încheierii din 12 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1287/120/2009.

Casează încheierea atacată și trimite cauza, pentru rejudecare, la Curtea de Apel Ploiești.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului A.I., dacă nu este arestat în altă cauză.

Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 august 2009.