Forced abduction and rape of minor: sufficiency of evidence and improper application of mitigating circumstances

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 18 din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Călărași, secția penală, a respins cererea formulată de inculpatul P.B.S., prin apărător, de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiune a prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (l) și (2) lit. a), alin. (3) teza 1 C. pen. și de achitare în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.B.S. la 3 ani închisoare.

În baza art. 197 alin. (l) și (2) lit. a), alin. (3) teza 1 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 86 pct. l din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.B.S. la 8 luni închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul P.B.S. va executa pedeapsa cea grea, respectiv 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A respins cererea formulată de inculpatul N.F., prin apărător, de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (l) și (2) și art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen.

În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.F. la 3 ani închisoare.

În baza art. 197 alin. (l) și (2) lit. a), alin. (3) teza I cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.F., la 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durară de 2 ani.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul N.F. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen., pe o durată de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

A menținut starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 C. pen., a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 31 iulie 2008 la zi.

A admis cererea despăgubiri civile formulată de partea civilă D.I.E. și a obligat inculpații în solidar, către această parte civilă la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de le morale.

A obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat și în solidar către partea civilă la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași nr. 2043/1116/2008 (600/P/2008) au fost trimiși în judecată inculpații P.B.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol si lipsire de libertate, iar pentru inculpatul P.B.S. și pentru infracțiunea de conducere pe drum public a unui autoturism fără a poseda permis de conducere.

În noaptea de 16 mai 2008, în jurul orei 23,30, partea vătămată D.I., în vârstă 14 ani, aflată la locuința verișoarei sale V.I.M., a fost strigată la poartă de inculpatul N.F. care i-a spus că vrea sa vorbească ceva cu ea. în timp ce vorbeau, inculpatul N.F. a fost sunat pe telefonul mobil, partea vătămată recunoscând vocea persoanei apelante ca fiind cea a inculpatului P.B.S., pe care îl cunoștea. Acesta din urmă i-a cerut lui N.F. prin telefon să o ia pe partea vătămată de la verișoara sa. Imediat, după terminarea convorbirii, în dreptul porții a oprit un autoturism pe care partea vătămată l-a recunoscut ca fiind al inculpatului P.B.S. Partea vătămată vrut sa intre în curte, dar a fost prinsă de mână de inculpatul N.F.

Partea vătămată a încercat să se smulgă din mâna acestuia dar nu a reușit, interval de timp în care din autoturism a coborât și inculpatul P.B.S. Cei doi inculpați au suit-o cu forța pe partea vătămată în mașină, partea vătămată a strigat de mai multe ori după ajutor, bunica părții vătămate strigând la aceștia să o lase în pace, dar până să ajungă lângă mașină, partea vătămată era deja în autoturism. Martorul A.T., vecin cu partea vătămată, auzind gălăgie a ieșit afară să vadă despre ce este vorba și bunica părții vătămate i-a relatat cele întâmplate și i-a cerut să meargă cu ea în căutarea autoturismului.

Când partea vătămată D.I.E. a fost urcată în mașină a văzut că în interiorul acesteia se mai aflau și numitele C.M.E. și R.L. Inculpatul P.B.S. conducând autoturismul a părăsit localitatea îndreptându-se spre islazul comunal. Pe timpul deplasării a lovit-o cu dosul palmei peste gură pe partea vătămată, reproșându-i acesteia că nu s-a urcat de bună voie în mașină. Ajungând pe islaz, inculpatul P.B. le-a spus atât părții vătămate, cât și celorlalte două fete, C.M.E. și R.L. să coboare și să se dezbrace. Au coborât cu toții din mașină, iar inculpatul P.B.S. a luat din portbagaj un levier cu care i-a aplicat mai multe lovituri, pe spate, gât și cap părții vătămate.

La un moment dat, inculpatul N.F. și-a scos cureaua de la pantaloni și i-a dat-o inculpatului P.B.S. pentru a o folosi în locul levierului, cu această curea, partea vătămată a fost lovită de inculpatul P.B.S. peste picioare. După sosirea numitului P.I.C., inculpatul P.B.S., i-a spus acestuia și celuilalt inculpat sa aleagă cu cine vor să întrețină raport sexual, fie cu partea vătămată, fie cu numita R.L. Inculpatul N.F. a indicat-o pe partea vătămată, iar numitul P.I.C. a plecat, la o distanță de aproximativ 5-10 metri de autoturism, împreună cu numita R.L.

Inculpatul N.F., împotriva voinței părții vătămate a întreținut raport sexual normal cu aceasta. În autoturism a rămas inculpatul P.B.S. cu numita C.M.E. cu care a întreținut un raport sexual oral. După raportul sexual normal întreținut cu partea vătămată D.I., inculpatul N.F. a obligat-o pe aceasta să țină și un raport sexual oral amenințând-o că dacă nu este de acord îi va spune inculpatului P.B.S. să o bată din nou. După consumarea acestui din urmă raport sexual, partea vătămată D.I. a fost obligată de inculpatul P.B.S. să întrețină raport sexual oral cu el.

În acest interval de timp P.I.C. și R.L. au stat de vorbă, din declarațiile lor rezultând că nu au întreținut nici-un fel de raport sexual

Instanța a reținut față de probele administrate că faptele inculpaților P.B.S. și N.F. constituie infracțiunile de lipsire de libertate și viol prevăzute și pedepsite de art. 189 alin. (l) și (2) și art. 197 alin. (l) și (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și fapta inculpatului P.B.S. de a conduce la data de 16 mai 2008, pe un drum public autoturismul O.C., fără a poseda permis de conducere, constituie infracțiunea prevăzută de art. 86 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, în baza acestor texte instanța dispunând condamnarea inculpaților.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații P.B.S. care a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (l) și (2) C. pen., iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. bl) C. proc. pen., și N.F. care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) și e) C. proc. pen., având în vedere că nu sunt probe suficiente care să dovedească vinovăția sa. în subsidiar, a solicitat aplicarea pedepselor orientate sub minimul prevăzut de lege, cu suspendarea executării acestora.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală 94/ A din 10 aprilie 2009, a respins, ca nefondate, apelurile ambilor inculpați, P.B.S. și N.F., împotriva sentinței penale nr. 18 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași. A computat prevenția pentru ambii inculpați de la 31 iulie 2007 la zi, a menținut starea de arest a acestora și i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, motivând că evident nu poate fi vorba de exonerarea de răspundere penală a inculpaților pentru motivele de ei invocate și nici de aplicarea unor sancțiuni penale mai blânde, cum nu poate fi luată în discuție nici înlăturarea obligării lor la plata despăgubirilor morale către partea civilă, arătând totodată că în mod nejustificat au fost reținute circumstanțele atenuante în favoarea acestora cu consecința aplicării unor pedepse nejustificat de blânde.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, inculpații P.B.S. care, în temeiul dispozițiilor art. 3859 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 189, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (l) și (2) C. pen., a solicitat, de asemenea, achitarea in temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 din O.U.G. nr. 195/2002 a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. bl) cu trimitere la art. 181 C. pen. și înlocuirea răspunderii penale conform art. 91 din același cod. În subsidiar, a solicitat sa se dea o eficienta sporita dispozițiilor art. 74 art. 76 C. pen., iar inculpatul N.F. în temeiul dispozițiilor art. 3859 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea in temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., având in vedere ca la dosar nu sunt probe suficiente pentru a se dovedi vinovăția sa, partea vătămata fiind prietena acestora. A mai solicitat reducerea pedepsei, suspendarea executării pedepsei și respingerea pretențiilor civile ale părții civile.

Examinând recursurile sub aspectul criticilor formulate Înalta Curte constată că recursurile inculpaților P.B.S. și N.F. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Situația de fapt reținută de instanța de fond și confirmată de instanța de prim control judiciar rezultă din mijloacele de probă legal administrate, respectiv declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală, a martorilor audiați, raportul de constatare medico legala nr. 502/2008 eliberat de S.M.L. Călărași din care rezultă că partea vătămată a prezentat mai multe plăgi și excoriații la nivelul buzei superioare, față laterală dreapta gât, față anterioară coapsa dreaptă, fețe posterioare hemitoracice drept și stâng și respectiv parietal stâng, leziuni cu privire la care s-a concluzionat că pot data din 16 mai 2008, că sunt produse prin lovire cu corp dur și care necesită pentru vindecare un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. La examenul genital partea vătămată a prezentat o deflorare mai veche a cărei dată nu poate fi precizată. În faza de urmărire penală inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, astfel P.B.S., declarațiile acestora fiind coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv raportul medico-legal, declarațiile părții vătămate D.I.E. și declarațiile martorilor Ț.P., I.G., C.M., R.L. și P.I.C. care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către cei doi inculpați.

În ceea ce privește cererea inculpaților de reducere a pedepsei ca urmare a aplicării circumstanțelor atenuate cât și aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei, Înalta Curte constată instanța de fond a aplicat inculpaților o pedeapsă de câte 6 ani închisoare, instanța de prim control judiciar a menținut această pedeapsă, astfel, a fost aplicată pedeapsa minimă prevăzută de lege, instanțele ținând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. De asemenea, în mod corect instanța de apel a constatat că în mod nejustificat au fost reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpaților cu consecința aplicării unor pedepse nejustificat de blânde față de faptele săvârșite.

Astfel, întrucât pedeapsa aplicată inculpaților nu poate fi corectată în niciun mod, pedeapsa pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța apel este necesară realizării atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind respectate prevederile art. 72 și art. 52 C. pen.

Pentru cele ce preced și constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.,

În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.B.S. și N.F.

În temeiul art. 88 C. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării de la 31 iulie 2008 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plate cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.B.S. și N.F. împotriva deciziei penale nr. 94/ A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și al arestării preventive de la 31 iulie 2008 la 29 iunie 2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2009.