Exclusion of internal petroleum transfers from Special Fund for Public Roads tax: non-applicability of technological use exemption
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal, upholding the lower court's decision in favor of the public entity, thereby confirming the obligation to pay the disputed tax. The case involved a challenge to an administrative decision requiring a subsidiary of a state petroleum company to remit funds to the Special Fund for Public Roads for self-consumption of diesel fuel acquired from another internal unit. The appellant argued it was a service provider and that the road tax was already included in the purchase price, but the court rejected these claims, finding that the fuel was consumed for operational purposes rather than technological use. Relying on Article 5(1) of Law No. 188/1996 and Methodological Norms No. 4815/1998, the court held that the obligation to calculate and pay the road tax falls on producers regardless of their organizational form, and an exemption applies only when fuel is strictly used for technological purposes, which was not the case here.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 188/1996, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Exclusion of internal petroleum transfers from Special Fund for Public Roads tax: non-applicability of technological use exemption: The case involved a challenge to an administrative decision requiring a subsidiary of a state petroleum company to remit funds to the Special Fund for Public Roads for self-consumption of diesel fuel acquired from another internal unit. The appellant argued it was a service provider and that the road tax was already included in the purchase price, but the court rejected these claims, finding that the fuel was consumed for operational purposes rather than technological use. Relying on Article 5(1) of Law No. 188/1996 and Methodological Norms No. 4815/1998, the court held that the obligation to calculate and pay the road tax falls on producers regardless of their organizational form, and an exemption applies only when fuel is strictly used for technological purposes, which was not the case here.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for reviewing the appeal's merit and dismissing it as unfounded.
Basis for confirming that there are no grounds for cassation of public order, leading to the final dismissal of the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 16 iulie 2001, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. (fostă G.P.S.) Marghita a solicitat anularea deciziei nr. 103 din 27 iunie 2001, a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, București.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta nu datorează suma de 44.428.598 lei, aferentă consumului propriu din luna august 1999, pentru cantitatea de 76.399 kg motorină, către Fondul special al drumurilor publice, întrucât carburantul a fost procurat de la un furnizor din cadrul S.N.P. P. SA, iar taxa de drum a fost inclusă în prețul de achiziție.
Prin sentința civilă nr. 252/2001, a Curții de Apel Oradea, acțiunea a fost respinsă, reținându-se că reclamanta este producătoare și nu este exceptată de la plata taxei, deoarece carburantul a fost folosit pentru consum propriu, și nu în scopuri tehnologice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanta a inclus taxa de drum, în prețul achitat pentru achiziționarea carburantului; că reclamanta este prestatoare de servicii în domeniul petrolier și nu producătoare, cum a reținut instanța.
Verificând cauza în funcție de motivele de recurs formulate, în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că în luna august 1999, reclamanta, subunitate a S.N.P. P. SA, s-a aprovizionat cu motorină pentru consum propriu din producție S.N.P. P. SA, de la o altă subunitate a S.N.P. P. SA - P. Bihor, depozitul Marghita. În avizul de expediere a fost arătată cantitatea livrată, prețul mărfii și suma ce se cuvine M.T.T.C., pentru Fondul special al drumurilor, sumă pe care reclamanta contestă că o datorează.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 188/1996, obligația calculării și virării sumelor către Fondul special al drumurilor, revine producătorilor, indiferent de forma de organizare.
Reclamanta, sucursală a P., care este producător, datorează taxa la Fondul special al drumurilor publice, pentru consumurile proprii de carburanți, cu care s-a aprovizionat de la o altă subunitate P., din producția S.N.P. P. SA, deoarece carburantul nu a fost utilizat în scopuri tehnologice. Numai în această ultimă situație nu se datorează taxa la Fondul special al drumurilor publice, astfel cum se menționează în mod expres în Normele metodologice nr. 4815/1998 – 15476/1999 (M. Of. nr. 202/11.05.1999).
În concluzie, întrucât recurenta–reclamantă s-a aprovizionat cu carburant de la o altă sucursală a P., carburant folosit pentru consum propriu, datorează taxa la Fondul special al drumurilor publice.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA București, sucursala P. Marghita, împotriva sentinței civile nr. 252/CA/2001 - P din 8 octombrie 2001, a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.