Transfer of condemned person to state of nationality barred by retraction of consent under Article 129 of Law No. 302/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 309 din 27 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea formulată de Ministerul Justiției al Regatului Spaniei privind transferarea persoanei condamnate S.G. pentru continuarea executării pedepsei de 11 ani și 1 zi închisoare într-un penitenciar din România.

A recunoscut sentința nr. 461/2005 din 08 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Provincial din Madrid - Secțiunea a II-a, rămasă definitivă conform ordinului executoriu nr. 137/2005 din 24 ianuarie 2006 emis de aceeași instanță prin care persoana condamnată S.G., a fost condamnată la o pedeapsă de 11 ani și 1 zi închisoare.

A dedus din perioada arestului preventiv începând cu data de 21 iulie 2004 până la 16 decembrie 2005.

A dispus transferarea persoanei condamnate S.G., pentru continuarea executării pedepsei de 11 ani și 1 zi închisoare, într-un penitenciar din România.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva sentinței penale mai sus menționată a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică întrucât a încălcat prevederile art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată, privind condițiile transferării persoanelor condamnate.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 149 alin. (4) și art. 150 din Legea nr. 302/2004 modificată, recunoașterea sentinței nr. 461/2005 din data de 08 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Provincial din Madrid - Secțiunea a II-a și transferarea persoanei condamnate S.G. pentru continuarea executării pedepsei de 11 ani și o zi închisoare într-un penitenciar din România, cerere formulată de Ministerul Justiției al Regatului Spaniei.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut că prin sentința nr. 461/2005 din data de 08 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Provincial din Madrid - Secțiunea a II-a, rămasă definitivă conform ordinului executoriu nr. 137/2005 din 24 ianuarie 2006 emis de aceeași instanță a fost condamnat cetățeanul român S.G., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea delictului de agresiune sexuală, în forma tentative, prevăzut de art. 180 alin. (1) pct. 5 C. pen. spaniol, raportat la art. 178, art. 179, art. 16 și art. 62 C. pen. spaniol, 4 ani și o zi închisoare pentru săvârșirea delictului de avort, prevăzut de art. 144 C. pen. spaniol și amendă de 2 luni cu o cotă zilnică de 6 Euro pentru comiterea infracțiunii penale de leziuni, prevăzută de art. 617 alin. (1) C. pen. spaniol, susnumitul având în final de executat pedeapsa de 11 ani și 1 zi închisoare, pedeapsă ce s-a stabilit potrivit sistemului cumulului aritmetic al pedepselor.

De asemenea, din documentele transmise de autoritățile judiciare spaniole rezultă că față de numitul S.G. s-au reținut dispozițiile art. 53 alin. (3) C. pen. spaniol, dispoziții potrivit cărora „pentru neplata amenzii de două luni cu o cotă zilnică de 6 Euro nu se mai aplică răspunderea penală subsidiară cu închisoarea deoarece susnumitul a fost condamnat la pedeapsa superioară de 5 ani".

Potrivit înscrisului privind stadiul executării, numitul S.G. a fost arestat preventiv începând cu data de 21 iulie 2004, executarea pedepsei aplicată față de susnumit încetează la data de 19 iulie 2015 iar în prezent este încarcerat în Penitenciarul din Topas.

În fapt, s-a reținut că la data de 21 iulie 2004, în jurul orei 10,30, numitul S.G. prin violențe fizice și amenințare cu un cuțit a încercat să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată care, în urma agresiunilor, a suferit un avort, precum și leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 18 zile de îngrijiri medicale.

Faptele reținute în sarcina condamnatului S.G. au corespondent în legislația penală română îndeplinind condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983.

Astfel, faptele reținut în sarcina persoanei condamnate S.G. de către autoritățile judiciare spaniole realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de viol, prevăzut de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., provocare ilegală a avortului, prevăzută de art. 185 alin. (2) C. pen. și lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. român, privind concursul de infracțiuni.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiții:

a) condamnatul este resortisant al statului de executare;

b) hotărârea este definitivă;

c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei. în cazuri excepționale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsă neexecutată este mai mică de 6 luni;

d) transferul este consimțit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimțământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este;

e) faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare;

f) statul de condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări; în caz contrar, transferarea nu poate avea loc.

Din examinarea înscrisurilor comunicate de statul de condamnare, în aplicarea dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. a)-c) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 6 alin. (2) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, la 21 martie 1983, se constată că prin sentința nr. 461/2005 din 08 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Provincial din Madrid – Secțiunea a II-a, rămasă definitivă conform ordinului executoriu nr. 137/2005 din 24 ianuarie 2006, emis de către aceeași instanță, numitul S.G. a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârșirea delictului de agresiune sexuală, în forma tentativei, prevăzut de art. 180 alin. (1) pct. 5 C. pen. spaniol, raportat la art. 178, art. 179, art. 16 și art. 62 din același cod, 4 ani și o zi închisoare, pentru săvârșirea delictului de avort, prevăzut de art. 144 C. pen. spaniol și o amendă de 2 luni cu o cotă zilnică de 6 Euro pentru comiterea infracțiunii penale de leziuni, prevăzută de art. 617 alin. (1) C. pen. spaniol, susnumitul având, în final, de executat pedeapsa de 11 ani și 1 zi închisoare, pedeapsă ce s-a stabilit potrivit sistemului cumulului aritmetic al pedepselor.

De asemenea, din documentele transmise de autoritățile judiciare spaniole rezultă că față de numitul S.G. s-au reținut dispozițiile art. 53 alin. (3) C. pen. spaniol, dispoziții potrivit cărora „pentru neplata amenzii de două luni cu o cotă zilnică de 6 Euro nu se mai aplică răspunderea penală subsidiară cu închisoarea, deoarece susnumitul a fost condamnat la pedeapsa superioară de 5 ani".

Potrivit înscrisului privind stadiul executării, numitul S.G. a fost arestat preventiv începând cu data de 21 iulie 2004, executarea pedepsei aplicată față de susnumit încetează la data de 19 iulie 2015 iar, în prezent, este încarcerat în Penitenciarul Topas.

În fapt, s-a reținut că, la data de 21 iulie 2004, în jurul orei 10,30 numitul S.G., prin violențe fizice și amenințare cu un cuțit, a încercat să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată, care în urma agresiunilor, a suferit un avort, precum și leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 18 zile de îngrijiri medicale.

Faptele reținute în sarcina inculpatului S.G. au corespondent în legislația penală română, îndeplinind condiția dublei incriminări prevăzută de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, la 21 martie 1983, faptele care au atras condamnarea inculpatului.

Astfel, faptele reținute în sarcina numitului S.G. de către autoritățile judiciare spaniole realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de tentativă de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., provocarea ilegală a avortului, prevăzută de art. 185 alin. (2) C. pen. și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, conform certificatului de legislație aplicabilă în cauză.

Totodată, rezultă că în cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute în dispozițiile art. 129 lit. a)-d) din Legea nr. 302/2004, modificată, în sensul că, numitul S.G. este cetățean român și are domiciliul în România, conform adreselor nr. 252137 din 22 octombrie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor nr. 3232939 din 23 octombrie 2008 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte, hotărârea de condamnare a susnumitului este definitivă, potrivit ordinului executoriu nr. 137/2005 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Provincial din Madrid - Secțiunea a II-a, iar la data de 28 martie 2007, numitul S.G. și-a manifestat consimțământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, pentru a continua executarea pedepsei, conform declarației transmisă de autoritățile judiciare spaniole, la data primirii cererii de transferare susnumitul având de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale, potrivit înscrisului privind stadiul executării pedepsei.

La data de 28 martie 2007, persoana condamnată și-a dat consimțământul în vederea transferării în Penitenciarul Topas, precum și împrejurarea că acesta mai are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale.

Ulterior, Direcția de Drept Internațional și Tratate, Serviciul de Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală, cu adresa nr. 81824/SM/2007 din 26 noiembrie 2008 a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București copia infogramei nr. 4043 din 04 noiembrie 2008 a Ambasadei României la Madrid, din care rezultă faptul că persoana condamnată nu mai dorește să fie transferată în România.

Condițiile prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată trebuie îndeplinite cumulativ, în caz contrar transferarea nu poate avea loc.

Potrivit art. 129 lit. d) din legea mai sus menționată, transferul trebuie consimțit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta sau starea psihică a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimțământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este.

Întrucât se constată că persoana condamnată a retractat consimțământul dat la 28 martie 2007 în vederea transferării pentru continuarea executării pedepsei de 11 ani și 1 zi închisoare într-un penitenciar din România, transferarea nu mai poate fi dispusă de către statul de executare întrucât nu mai sunt îndeplinite condițiile transferării stipulate în dispozițiile art. 129 din Legea nr. 302/2004, modificată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Va casa sentința penală nr. 309 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, și rejudecând va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Totodată, onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 309 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind persoana transferabilă S.G.

Casează sentința atacată și rejudecând, respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.