Criminal revision rejected for failure to prove false testimony or new facts under penal procedure Article 394
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal on petition, upholding the lower courts' decisions and ordering the recalculation requester to pay 350 lei in judicial costs, of which 150 lei was advanced by the Ministry of Justice for the official defense attorney. The dispute concerned a request for revision of a final 2006 criminal sentence imposing eight years' imprisonment for offenses related to Article 174 of the Penal Code; the requester argued that the conviction was based on false witness testimony, that the defense of provocation was not properly assessed despite the victim's role in inciting the conflict, and that a necessary psychiatric evaluation for an epileptic crisis was omitted. The court ruled that the petition was inadmissible because the arguments failed to meet the exhaustive conditions set forth in Article 394 of the Code of Criminal Procedure, specifically noting the absence of a definitive judicial decision or prosecutor's order confirming perjury under Article 394(b), determining that the provocation issue had already been substantively analyzed by the trial court rather than constituting new facts under Article 394(a), and finding that the lack of a psychiatric expert report did not constitute a valid ground for revision under Article 394.
Legislator headnote
AI generatedart. 394 C. proc. pen, art. 394 lit. b) C. proc. pen, art. 394 lit. a) C. proc. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Criminal revision rejected for failure to prove false testimony or new facts under penal procedure Article 394: The dispute concerned a request for revision of a final 2006 criminal sentence imposing eight years' imprisonment for offenses related to Article 174 of the Penal Code; the requester argued that the conviction was based on false witness testimony, that the defense of provocation was not properly assessed despite the victim's role in inciting the conflict, and that a necessary psychiatric evaluation for an epileptic crisis was omitted. The court ruled that the petition was inadmissible because the arguments failed to meet the exhaustive conditions set forth in Article 394 of the Code of Criminal Procedure, specifically noting the absence of a definitive judicial decision or prosecutor's order confirming perjury under Article 394(b), determining that the provocation issue had already been substantively analyzed by the trial court rather than constituting new facts under Article 394(a), and finding that the lack of a psychiatric expert report did not constitute a valid ground for revision under Article 394.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the dismissal of the appeal on petition as unfounded.
Legal basis cited in the dispositive for imposing judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1186 din 9 ianuarie 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petiționarul P.F. privitor la revizuirea sentinței penale nr. 353 din 24 martie 2006 a aceleiași instanțe, obligându-l totodată la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința a cărei revizuire se solicită, P.F. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., rămasă definitivă prin nerecurare.
Instanța de fond a constatat că motivele invocate de revizuient referitoare la faptul că hotărârea pronunțată a avut la bază declarațiile mincinoase ale martorilor O.G. și J.C., că nu s-a reținut scuza provocării în condițiile în care vinovată de declanșarea conflictului și a faptelor de violență este însăși partea vătămată, împrejurare față de care se impune reducerea pedepsei, nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., întrucât revizuientul nu a făcut dovada prin hotărâre rămasă definitivă că martorii au fost condamnați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza cu privire la care el a fost condamnat și judecat, iar, referitor la reținerea scuzei provocării, instanța care a judecat fondul cauzei a analizat acest aspect în considerentele hotărârii.
Curtea de Apel București, secția l-a penală, prin decizia penală nr. 4 din 13 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul P.F. împotriva sentinței penale nr. 1186 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, considerând nefondate susținerile formulate de acesta în sensul că hotărârea a cărei revizuire se cere s-a pronunțat fără să se efectueze o expertiză psihiatrică pentru a se constata criza epileptică și s-a bazat pe declarațiile mincinoase ale martorilor O.G. și J.C., nu s-a reținut scuza provocării cu consecința reducerii pedepsei, iar judecarea sa în căile de atac a avut loc fără a fi citat, deși instanța de fond avea cunoștință despre faptul că nu mai domicilia la adresa din buletin.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că susținerile revizuientului în sensul că martorii ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă nu sunt dovedite prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, iar celelalte motive nu se regăsesc în prevederile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii , în termen legal, a declarat recurs condamnatul revizuient P.F., arătând că în cauză nu s-a efectuat expertiza psihiatrică care să ateste faptul că se afla în criză epileptică la momentul comiterii faptei, că anumiți martori au declarat mincinos și că nu i s-a reținut scuza provocării, cu consecința reducerii pedepsei.
Recursul declarat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea unei hotărâri se poate cere numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că revizuientul nu a demonstrat în nici un fel susținerea că hotărârea a cărei revizuire se cere s-a bazat pe declarațiile mincinoase ale martorilor O.G. și J.C. și nici nu a formulat plângeri în acest sens, în cauză nepronunțându-se o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului prin care să se constate că a fost comisă o infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, așa cum prevăd dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen.
Referitor la susținerea că instanțele care au judecat fondul cauzei nu a analizat și reținut scuza provocării în condițiile în care vinovată de declanșarea conflictului și a faptelor de violență față de inculpat este însăși partea vătămată, împrejurarea față de care se impune reducerea pedepsei, Curtea constată că acest aspect a fost analizat de către instanțe în considerentele hotărârii, astfel încât apreciază că acestea nu constituie fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, așa cum prevăd dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
De asemenea, susținerea recurentului revizuient, în sensul că în cauză nu s-a efectuat expertiza psihiatrică care să ateste faptul că se afla în criză epileptică la momentul comiterii faptei nu poate fi primită, având în vedere că acesta nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ prin dispozițiile art. 394 C. proc. pen.
Prin urmare susținerile revizuientului nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În consecință hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Fată de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat P.F.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul P.F. împotriva deciziei penale nr. 4 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția l-a penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2009.