Compulsory disclosure of banking customer data by tax authorities: statutory limits on banking secrecy under the Special Banks Law and Fiscal Procedure Code

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Comercial Cluj, înregistrată la data de 30 ianuarie 2008, reclamanta D.G.F.P. Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta B.T. SA, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i furnizeze informațiile solicitate prin adresa nr. 51778 din 23 noiembrie 2007, respectiv să-i comunice datele de identificare ale persoanelor ce au deținut sau dețin specimen de semnătură în vederea derulării operațiunilor financiar-bancare, precum și perioada în care acestea au fost îndreptățite să dispună asemenea operații pentru un număr de trei societăți comerciale, astfel cum sunt menționate în anexa 1 a cererii, invocând în drept dispozițiile art. 52 și urm. C. proc. fisc. și art. 373 și urm. C. proc. civ.

Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată, prin sentința comercială nr. 788, pronunțată la data de 8 aprilie 2008.

Spre a hotărî astfel prima instanță a reținut că solicitarea reclamantei este nelegală și netemeinică fiind făcută cu ignorarea dispozițiilor legale referitoare la secretul profesional în domeniul bancar și în relația cu clientela.

Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 144, pronunțată la data de 8 iulie 2008.

Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut, examinând criticile invocate în susținerea apelului , referitoare la neaplicarea corespunzătoare a dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, modificată și completată privind Codul de procedură fiscală, că O.U.G. nr. 99/2006 prevede expres și limitativ, cazurile și condițiile în care se furnizează date de natura secretului bancar, prin art. 113-114, care reprezintă dispoziții speciale în această materie, iar apelanta-reclamantă nu face dovada că s-ar încadra în vreuna din situațiile care să justifice furnizarea informațiilor solicitate.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta-reclamantă invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că motivarea instanței de apel este restrictivă și limitată la art. 113-114 din O.U.G. nr. 99/2006, fără a se avea în vedere prevederile art. 59 C. proc. fisc., invocate, sau cele ale art.60, fiind bazată pe denaturarea înțelesului art. 52 și art. 54 din același cod, critici care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând motivul invocat prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., spre a putea fi analizat.

Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind nefondate criticile invocate în susținerea acestei cereri.

Recursul este nefondat.

Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, iar aspectele referitoare la motivarea deciziei atacate, invocate de recurentă, nu răspund cerințelor acestui text legal.

Este de observat că prin evocarea conținutului art. 52 și art. 54 C. proc. fisc., instanța de apel „nu a denaturat” înțelesul acestor prevederi legale, că dispozițiile art. 59 și art. 60 din același cod nu-și găsesc incidența, în speță, spre a se putea reține nesocotirea lor de către instanța de apel, care a avut în vedere că procedura de furnizare a informațiilor de natura secretului bancar, precum și persoanele și instituțiile îndrituite să primească astfel de informații, sunt prevăzute de legea bancară, reținând în mod corect că solicitarea apelantei-reclamante nu îndeplinește condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală și O.U.G. nr. 99/2006, cu referire la art. 113-114, situație ce înlătură incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. VÂLCEA împotriva deciziei civile nr. 144/2008 din 8 iulie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.