Failure to administer admitted evidence and insufficient reasoning justifying dismissal of claims in service contract dispute

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4563 din 5 octombrie 2006 pronunțată în dosar nr. 7647/2005 al Tribunalului Iași s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A.T. SA Grecia, sucursala România, împotriva pârâtei SC A.L.D.P.I. SA Iași, cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 1.500.000.000 lei (rol) reprezentând avans nerestituit, s-a constatat încetarea contractului de prestări servicii încheiat între părți începând cu data de 2 august 2004, s-au respins celelalte sume solicitate de reclamantă, cu 51.977.200 lei (rol) cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că în baza contractului de prestări servicii încheiat între părți la data de 28 aprilie 2004 pârâta s-a obligat să execute lucrări pentru modernizarea drumului comunal din comuna Comarna, județul Iași, încasând de la reclamantă un avans de 1,50 milioane lei (rol), însă la data de 2 august 2004 a notificat-o că începând cu aceeași dată contractul se reziliază, urmând a restitui avansul. Deoarece această obligație nu a fost respectată, este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata acestei sume.

În privința celorlalte pretenții constând în plata contravalorii materialelor livrate pârâtei, în sumă de 1.628.320.078 lei (rol), tribunalul a apreciat ca nefondată cererea în lipsa dovezilor care să ateste faptul că materialele au ajuns la pârâtă, în condițiile în care din facturile și avizele de expediție nu se poate ajunge la o atare concluzie.

De asemenea, arată tribunalul nici penalitățile de întârziere nu sunt datorate deoarece contractul a fost desființat prin acordul părților, iar clauza penală cuprinsă în art. 10.1 din contract era aplicabilă doar în ipoteza în care contractul era în derulare și exista o culpă în îndeplinirea întocmai a obligațiilor asumate.

Prin decizia nr. 63 din 4 iunie 2007 pronunțată în dosar nr. 7647/99/2005 al Curții de Apel Iași s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta SC A.L.D.P.I. SA și s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC A.T. SA Grecia, sucursala România.

În privința apelului declarat de reclamantă, instanța de control judiciar, însușindu-și argumentele avute în vedere de tribunal, a reținut că dată fiind incertitudinea livrării materialelor către pârâtă, mai ales că facturile în litigiu sunt emise ulterior notificării rezilierii contractului este justă soluția de respingere a acestui capăt de cerere ca și a celui privind plata penalităților de întârziere în lipsa dovezilor din care să rezulte neîndeplinirea obligațiilor privind sumele din care provin aceste penalități.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta SC A.T. SA Grecia, sucursala România, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor, recurenta invocă faptul că instanța de apel încălcând prevederile art. 129 C. proc. civ. nu a procedat la o cercetare a tuturor motivelor de apel și nu a răspuns criticilor formulate, deși acestea au fost pe larg dezvoltate și însușindu-și fără rezerve motivarea primei instanțe, nu a răspuns motivat fiecărei critici.

În aceste condiții, decizia este lipsită de temei legal, apelul fiind respins ca nefondat în considerarea faptului că nu s-a dovedit cu certitudine livrarea materialelor a căror contravaloare s-a solicitat și nici vreo culpă imputabilă pârâtei.

Procedând în acest mod, arată recurenta, Curtea de Apel a nesocotit și prevederile art. 292, art. 294, art. 296 C. proc. civ., deoarece raportat la respingerea cererilor în probațiune – constând în audierea martorilor și efectuarea unei expertize tehnice – probe care inițial au fost admise de tribunal însă ulterior s-a revenit asupra administrării lor – dovedirea efectuării livrărilor din litigiu nu era posibilă. În consecință, soluția de respingere a apelului este nelegală și echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei.

De asemenea, arată recurenta, motivarea deciziei este lapidară, nesocotește prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., deoarece preluând argumentele tribunalului, instanța de control judiciar – după respingerea probelor – a reținut în considerente că pretențiile reclamantei nu sunt dovedite.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Curtea constată că este întemeiat admițându-l ca atare pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse.

Conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ. hotărârile trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Din această perspectivă este întemeiată critica recurentei în sensul că decizia atacată nu răspunde acestor exigențe în condițiile în care sunt reluate – lapidar – considerentele avute în vedere de prima instanță fără expunerea motivelor care au stat la baza propriei convingeri, situație în care exercitarea controlului judiciar este dificil de realizat.

La fel de întemeiat este și motivul de recurs referitor la lipsa de temei legal al hotărârii conform cărei pretențiile reclamantei nu sunt dovedite cu certitudine. Această îndoială putea fi înlăturată doar prin administrarea probelor necesare și utile – singurele în măsură să arate dacă cererile reclamantei și respectiv criticile formulate în apel sunt sau nu întemeiate.

În acest context, respingerea cererilor în probațiune urmată de respingerea pretențiilor formulate ca nefiind dovedite, face incidente și prevederile art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., cu consecința admiterii recursului, casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

În rejudecare, vor fi administrate toate probele necesare și utile justei soluționări a cauzei, inclusiv o expertiză tehnică de specialitate, pentru a se efectua o cercetare reală și profundă a fondului raporturilor juridice deduse judecății urmând a fi examinate în concret toate criticile și apărările formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A.T. SA Grecia, sucursala România, București, împotriva deciziei nr. 63 din 4 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.