Non-existence of criminal fact vs. statute of limitations in refusal to initiate criminal proceedings for alleged forgery of notarial deeds

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 159/P/2007 din data de 13 iulie 2007, procurorul șef al secției urmărire penală și criminalistică la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții I.M., notar public și C.I. (mătușa petenților) pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și 291 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut următoarele:

La data de 13 februarie 2007, numiții L.C.E. și L.N., au sesizat organul de urmărire penală în legătură cu faptul că, cu prilejul încheierii unor acte de vânzare-cumpărare a unor imobile existente în localitatea Valea Dacilor, județul Constanța, notarul public I.M. și numita C.I. (mătușa reclamanților) ar fi săvârșit infracțiunile de fals și uz de fals, solicitându-se efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 și 291 C. pen.

Din examinarea actelor premergătoare existente în dosarul cauzei a reieșit că cele două acte de vânzare-cumpărare s-au încheiat la data de 26 iulie 1994, la Notariatul de Stat Medgidia, de către notarul I.M., între L.C., în calitate de vânzător, și L.C. (fiu) și, respectiv, C.I. (soră), în calitate de cumpărători.

Realitatea încheierii ambelor acte de vânzare-cumpărare, în aceeași zi, rezultă atât din documentele existente la Notariatul de Stat Medgidia (în copie la dosar), a declarațiilor persoanelor ascultate, cât și a declarațiilor notarului l.M.

Procurorul a reținut că între moștenitorii lui L.C. (decedat între timp) există neînțelegeri cu privire la suprafețele de teren din Valea Dacilor, motiv pentru care, pe rolul Judecătoriei Medgidia, se află un dosar civil.

În concluzie, față de cele reținute, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de cele 2 persoane, întrucât faptele reclamate nu există, cu mențiunea că, de altfel, în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Plângerea petenților împotriva acestei soluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 179/11/2/2007 din data de 22 august 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta.

Prin sentința penală nr. 105/ P din 5 noiembrie 2007, a Curții de Apel Constanța, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petenților împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, reținându-se, în esență, că faptele reclamate nu există.

Împotriva sentinței, petenta L.N. a declarat prezentul recurs.

În motivele scrise de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și desființarea rezoluțiilor procurorului, respectiv, trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmării penale.

În esență, recurenta a susținut că prima instanță a „soluționat pricina cu aceeași superficialitate cu care organul de cercetare penală a soluționat plângerea inițială” și că organele judiciare au omis să cerceteze si celelalte aspecte (fapte) reclamate.

Recursul nu este fondat.

Actele premergătoare efectuate au relevat realitatea încheierii celor 2 acte de vânzare-cumpărare, documentele existând în arhiva fostului Notariat de Stat Medgidia, realitate confirmată de persoanele ascultate, inclusiv notarul care Ie-a autentificat.

Aspectele invocate de recurentă în motivele scrise (care se referă la pretinse nelegalități ori reprezintă simple suspiciuni, lipsa unui certificat fiscal, neconcordanta vecinătăților terenului, semnarea unui act doar de o singură persoană, în timp ce altul este semnat de ambii soți) nu justifică concluzia existenței unor indicii în sensul că cele două persoane reclamate în plângerea penală ar fi săvârșit infracțiunile menționate.

Actele întocmite de notar, în cazul în care prezintă neclarități, erori, lipsa unor date, etc., pot fi supuse controlului judecătoresc, la cererea persoanelor interesate, în fața instanțelor civile. De altfel, petenții s-au adresat instanței civile (Judecătoriei Medgidia) în vederea realizării intereselor legale și soluționării aspectelor de natură patrimonială în contradictoriu cu C.l.

Nu este întemeiată opinia reprezentantului Ministerului Public potrivit căreia soluția de neîncepere a urmăririi penale ar fi trebuit întemeiată pe dispozițiile legale referitoare la prescripția răspunderii penale.

În condiții lipsei oricăror indicii cu privire la existența faptelor reclamate (infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, prevăzute în art. 289 și 291 C. pen.), corect procurorul a avut în vedere dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”).

Aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen. („a intervenit prescripția răspunderii penale”), ar fi fost posibilă numai în măsura în care se stabilea, în baza actelor premergătoare, că faptele de fals intelectual și uz de fals ar fi existat, ar fi fost săvârșite de persoanele reclamate cu forma de vinovăție prevăzută de lege, însă s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Față de cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petentei.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara L.N. împotriva sentinței penale nr. 105/ P din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2008.