Prison transfer and restraint measures: non-existence of negligence and illegal detention offenses
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the first-instance decision that rejected the inmate's complaint against a prison deputy director, and ordered the appellant to pay 200 lei in judicial costs to the state. The dispute arose from the inmate's allegation that the deputy director committed offenses under Articles 246 (negligence in the performance of official duties) and 250 (illegal deprivation of liberty) of the Penal Code by abusing their authority to transfer the inmate between cells and verbally insulting him, leading to a preliminary investigation and a resolution not to initiate criminal proceedings. The appellate court found the appeal meritless because medical evidence could not link injuries to the defendant's actions, while the inmate had threatened self-harm and exhibited violent behavior, making the use of restraints and isolation measures lawful and necessary; the court relied on Article 228(6) and Article 10(a) of the Code of Criminal Procedure to confirm the absence of criminal intent or unlawful conduct, and Article 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure to finalize the dismissal of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 lit. a) C. proc. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Prison transfer and restraint measures: non-existence of negligence and illegal detention offenses: Înalta Curte, verificând sentința primei instanțe prin prisma criticilor formulate de recurent, precum și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 46 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția l penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.M. împotriva rezoluțiilor din 20 septembrie 2007, dată în dosarul nr. 219/P/2007 și din 222 octombrie 2007, dată în dosarul nr. 1607/11-2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
S-a reținut că petiționarul C.M., deținut în Penitenciarul București - Jilava, a formulat plângere împotriva directorului-adjunct al penitenciarului, C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 250 C. pen., motivând că aceasta a dispus abuziv mutarea sa dintr-o celulă în alta și l-a jignit.
Prin rezoluția din 20 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dată în dosarul nr. 219/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul C.G. pentru infracțiunile prevăzută de art. 246 și 250 C. pen., în baza prevederilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Rezoluția a fost verificată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, potrivit art. 278 C. proc. pen., la plângerea petiționarului, care a arătat că este nemulțumit de soluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată față de intimat.
Prin rezoluția nr. 1607/11-2/2007, dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a respins plângerea petiționarului, ca nefondată.
Plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale s-a respins, ca neintemeiată, de Curtea de Apel București, secția l penală, prin sentința penală nr. 46 din 22 februarie 2008, care a reținut că nu sunt temeiuri a se considera că intimatul a săvârșit infracțiunile reclamate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul C.M. care a criticat-o în motivele scrise arătând că este nelegală și temeinică, intimatul împotriva căruia a formulat plângere fiind vinovat de infracțiunile reclamate.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, verificând sentința primei instanțe prin prisma criticilor formulate de recurent, precum și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat vreun indiciu că intimatul s-a face vinovat de faptele imputate de petiționar.
Există un certificat medico-legal ce atestă că, la data de 17 februarie 2007, petiționarul a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin loviri cu corp dur și pentru vindecarea cărora au fost necesare 2 - 3 zile îngrijiri medicale, dar nu s-a putut proba că aceste leziuni i-au fost provocate de o altă persoană. Dimpotrivă, petiționarul a declarat în fața judecătorului delegat cu executarea pedepselor că nu a fost lovit de angajații penitenciarului, iar cu două zile înainte de examinarea medicală a petiționarului acesta a anunțat că dacă nu va fi mutat la o altă secție a penitenciarului se va automutila, manifestându-se pe tot parcursul zilei prin bătăi în ușă.
Ca atare, a fost necesară imobilizarea sa prin aplicarea cătușelor și informarea judecătorului delegat cu executarea pedepselor, dar și a conducerii penitenciarului.
Corect s-a concluzionat că petiționarul nu a fost agresat verbal sau fizic de către intimat sau din dispoziția acestuia, iar măsura încătușării petiționarului și mutarea sa într-o cameră izolată a fost regulamentară, determinată de atitudinea violentă a acestuia.
Nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură a contura elementele infracțiunilor reclamate, astfel că în mod corect s-a constatat inexistența faptelor sesizate de petiționar și s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale, soluție menținută și de prima instanță.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.M. împotriva sentinței penale nr. 46 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția l penală.
Obligă petiționarul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 aprilie 2008.